Al Treilea Reich: luptând împotriva pedofiliei creștine

Atunci când cineva merge suficient de departe în expunerea criminalității și a corupției și chiar mai departe într-o încercare de a face ceva cu privire la aceasta, ei sunt mereu atacați. Germania nazistă nu a fost diferită. Având în vedere deschiderea mass-mediei de astăzi, crimele creștinismului nu mai pot fi ascunse de lume. Aceste atacuri sexuale atroce împotriva copiilor s-au întâmplat timp de secole. Al Treilea Reich nu a tolerat acest lucru și, pentru represiunea împotriva bisericilor creștine și a pletorei  molestărilor copiilor înfăptuite de acestea, ei au fost atacați de lume.

Adevărul să fie cunoscut: „homosexualii” care au fost încarcerați în lagărele de concentrare nu au fost arestați doar pentru că erau homosexuali. Majoritatea erau deținuți politici, preoți, miniștrii și alți membrii ai clerului creștin care au molestat și au violat copii, cum ar fi preoții care se rugau pe asistenți. Vaticanul a atacat Germania nazistă pentru acest lucru. Spre deosebire de Uniunea Sovietică comunistă, al Treilea Reich într-adevăr nu a încercat să controleze viața sexuală privată a cetățenilor germani.

Următoarele citate au fost luate din cartea „Hitler’s Hangman: The Life of Heydrich,” de Robert Gerwarth (c) 2011:

„În afară de comuniști și evrei, ura specială a lui Heydrich în anii 1930, a fost dedicată Bisericii Catolice; și a urmărit persecutarea clericilor catolici cu un entuziasm care l-a depășit chiar și pe cel al lui Himmler. Ideea creștină a căsătoriei ar trebui în cele din urmă să fie abandonată în favoarea poligamiei – care să permită fertilizarea mai multor femei ariene – și o concepție rasială determinată de parteneriate umane, care ar permite divorțul pentru infertili și cei nepotriviți din punct de vedere rasial.”

„Heydrich și alți intransigenți influenți și anti-biserică, cum ar fi Joseph Goebbels, Rudolf Hess și Martin Bormann, au căutat să submineze poziția bisericii prin legarea preoților individuali cu comunismul și pedofilia. La scurt timp după preluarea puterii în Bavaria, de exemplu, Heydrich a acționat împotriva a trei preoți care și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu tratamentul deținuților în lagărul de concentrare de la Dachau. La sfârșitul lunii noiembrie, în urma unei anchete, ei au recunoscut că au răspândit povești neadevărate despre atrocități și au fost arestați. Perchezițiile la domiciliile acestora au scos la iveală inevitabila literatură marxistă și alte dovezi asociate cu comunismul; toate acestea au fost făcute publice în mod corespunzător. Heydrich a folosit cazul în mod public pentru a picta o imagine a unei preoțimi infiltrate de comuniști și să pledeze pentru o forță de poliție politică capabilă să se lupte cu o astfel de amenințare.”

„In 1935 statul nazist a organizat o serie de procese împotriva membrilor diferitelor ordine catolice, acuzându-i de spălare de bani internaționali și acte imorale – adică, practici sexuale și de pedofilie.”  

„Investigațiile infracțiunilor de valută străină s-au extins în mod sistematic în martie 1935; atât Gestapo cât și SD au fost puternic implicați în perchezițiile din mănăstiri și au confiscat documente care au servit drept probe la procesele ulterioare. Până la sfârșitul anului 1935, aproape 70 de clerici au fost condamnați în treizeci de procese pe baza acestui material. Presupusele infracțiuni sexuale comise de clericii catolici și de membrii rangului au avut un uz propagandistic chiar mare pentru regimul nazist. Aceste procese au încercat să distrugă reputația Bisericii Catolice și în primul rând a preoților, călugărilor, poslușnicilor și călugărițelor care lucrau în școlile primare și secundare. O campanie de presă simultană lansată de Joseph Goebbels a căutat să convingă părinții să nu-și expună copiii la posibilul risc de abuz sexual în școlile religioase. Un studiu clinic notoriu și larg mediatizat în 1936 i-a avut în vedere pe franciscanii din orașul Rhineland de Waldbreitbach, care au fost acuzați în mod sistematic de abuz împotriva copiilor plasați în custodia lor. Adulți și elevi deopotrivă au fost încurajați să citească relatările sinistre de abuz și mutilare sexuală, care aveau loc în centrul activității franciscane. În total au fost deschise 250 de procese împotriva clericilor și membrilor de comandă catolici, în cursul cărora au fost condamnați peste 200 de membri de ordin catolic.”

„Enciclica papală Mit brennender Sorge („cu anxietate arzătoare”) din luna martie 1937 unde preotul Pius al XI-a și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la încălcarea acordului bisericii în 1933 de către autoritățile naziste.”

„Hitler s-a retras treptat de la orice implicare directă în politica bisericii și reordonarea fundamentală a relațiilor dintre statul nazist și biserică, cu privire la care Heydrich și alți intransigenți de partid au sperat să fie amânate până după război. În timp ce Hitler s-a abținut de la a face declarații publice anti-biserică și, în mod oficial, Himmler a instruit SS să rămână neutri în ceea ce privește politica bisericii, Heydrich a continuat, posibil cu binecuvântarea lui Himmler. În 27 mai 1937, el i-a scris lui Hitler în mod direct, cerând să i se permită să aresteze preoți disidenți „pentru păstrarea autorității statului,” în cazul în care ei deveneau activi politic. Un an mai târziu, în iunie 1938, Heydrich i-a scris lui Hans Lammers, șeful Cancelariei Reich-ului, afirmând că Vaticanul a fost în cele din urmă responsabil pentru agitația anti-germană din Cehoslovacia și Franța. Dar, Hitler a continuat să insiste asupra faptului că soluția „problemei bisericii” a trebuit să fie amânată până la sfârșitul unui război internațional care devenea din ce în ce mai probabil.”

Următoarele citate au fost luate din cartea: „The Third Reich in Power” de Richard J. Evans (c) 2005

„Goebbels, ministrul propagandei Reich-ului și-a jucat, de asemenea, partea sa. După enciclică, el a intensificat campania de publicitate împotriva presupuselor scandaluri sexuale care implicau preoți catolici, campanie care începuse deja în mijlocul lui 1935. Cincisprezece călugări au fost aduși în fața instanțelor în noiembrie 1935 pentru infracțiuni împotriva legii privind homosexualitatea într-o casă pentru bolnavi mintal în vestul Germaniei. Ei au primit pedepse severe cu închisoarea și lungi columne în presă. Alți preoți au fost în curând judecați pentru presupuse infracțiuni sexuale împotriva minorilor din casele de copii catolici și din instituții similare. Până în luna mai 1936, presa relata procesul din Koblenz a celor peste 200 de franciscani, pentru infracțiuni similare.”

„Concentrându-se pe acuzațiile de pederastie, presa a susținut că mănăstirile erau „zone de reproducere a unei epidemii respingătoare,” care au trebuit să fie eradicate. Până în aprilie 1937, la peste o mie de preoți, călugări și monahi le-au fost spus să fie în așteptarea procesului pentru astfel de acuzații."

„... cerând Bisericii Catolice să-și „îndepărteze masca,” a fost mai mult decât o aluzie la faptul că homosexualitatea și pedofilia au fost epidemice în biserică ca întreg, și nicidecum cazuri izolate."

„Deosebit de ofensatoare, a declarat presa, a fost faptul că biserica a stat în spatele acuzatorilor și i-a tratat ca martiri. Cum mai multe studii au urmat, Ministerul Propagandei a construit o campanie de echilibru pentru a portretiza biserica ca fiind coruptă sexual și nedemnă de a fi însărcinată cu educația tinerilor."

„... astfel de lucruri au continuat numai în biserică, loc în care, a fost sugerat, au fost un produs secundar și inevitabil al celibatului, care a fost cerut preoției de către biserică. „Biserica Catolică a fost o „rană pe corpul sănătos rasial,” rană care a trebuit să fie eliminată, a declarat un articol din presa nazistă. Campania a culminat într-un discurs furios de însuși Ministrului Propagandei Reich-ului, livrată la o audiență de 20.000 de fideli ai partidului, și difuzată la postul național de radio, pe 28 mai 1937, denunțând „corupătorii și otrăvitorii catolici ai sufletului popoarelor" și promițând că „această plagă sexuală trebuie să fie exterminată de la rădăcină și ramură".

„Nu legea Vaticanului e cea care guvernează aici, printre noi," a avertizat el Biserica „ci legea poporului german.”

„... naziștii au lansat acum o campanie neobosită pentru închiderea școlilor confesionale și înlocuirea lor cu „școli comunitare" nereligioase, susținute de voturile părinților."

Reichsführer Heinrich Himmler

Reichsführer Heinrich Himmler a fost satanist şi avea un covan de 12 ofiţeri SS. El era cel de-al 13-lea membru. A lucrat cu sârguinţă împreună cu Adolf Hitler pentru a distruge creştinismul. Simboluri, caractere (care sunt în totalitate evreieşti) şi ritualuri creştine au fost înlocuite cu rituri păgâne (păgân înseamnă „Gentil”) originale.

„Tot aşa, era format din două ceremonii de bază, ceremonii adaptate din ritualurile păgâne, pentru a înlocui sărbătorile creştine – acela al solstiţiului de vară şi de iarnă. Un vizitator englez a participat la ritualul solstiţiului de vară din 1936: un cerc al Tineretului Hitlerist cânta litanii păgâne în mod conştient, pregătindu-te pentru momentul de la amiază, când soarele atingea apogeul. Era o linişte profundă când dintr-o dată  „un imn de laudă a început să răsune pentru Zeul Arian”.1
 
Zeul Arian este Satan

„Sursa întregii vieţi este Got. În germană, cuvântului i-a fost dat numai un singur „t” în transcriere, chipurile vechea scriere germană, însă a fost foarte folositor pentru a face diferenţa dintre Zeul SS şi dumnezeu creştin.”2

„Himmler a fost fascinat de Orientul Îndepărtat şi de religiile acestuia. „Ura creştinismul şi purta un carnețel în care colectase cuvântări de la Hindu Bhagavadgita”3

Reichsführer Himmler a condus numeroase ritualuri de magie neagră la castelul Wewelsburg. Aceste ritualuri au fost conduse în cea mai mare discreţie. Aceste ritualuri includeau necromanţia (comunicarea cu persoanele decedate). Wewelsburg avea multe simboluri satanice puternice, multe dintre acestea au fost sterse şi eliminate de pe pereţi şi de pe piloni la începutul anului 1945. În 1945, sub ordinele lui Reichsführer Himmler, Wewelsburg a fost detonat pentru a-l proteja de armatele invadatoare. O parte din castel a scăpat şi a fost restaurat în mare parte. Adevăratul Păgânism - care este sinonim cu Satanismul - este recunoscut pentru importanţa majoră pe care o acordă Soarelui (666).

Simbolul Soarelui Negru în pardoseala "Obergruppenführersaal" (sala generalilor SS)

Acordă atenţie candelabrului cu opt laturi, care corespunde cu Steaua lui Isis (Astaroth).
În pardoseală se află simbolul Soarelui Negru.

„Himmler şi cercul său interior de 12 Gruppenführeri s-au angajat în comunicarea mistică cu Teutonii morţi şi efectuarea altor exerciţii spirituale. Discreţia a fost elementul cheie al SS, în special la Wewelsburg”. “Walter Schellenburg, şeful inteligenţei externe, povestea despre Himmler: Mi s-a întâmplat să intru din greşeală în cameră şi să-i vad pe aceşti 12 lideri SS stând într-un cerc, toţi cufundaţi în contemplare adâncă şi tăcută, a fost o imagine întradevăr remarcabilă.” 5

Reichsführer Himmler a lucrat cu sârguinţă pentru a distruge creştinismul din cel de-al 3-lea Reich. Înţelesese în întregime programul infam al creştinismului şi faptul că acesta este o unealtă foarte puternică, creată de evrei pentru a subjuga omenirea în sclavie şi pentru a distruge popoarele arienilor. Evreii au o istorie îndelungată în care au lucrat din interiorul grupurilor inamice, pentru a le distruge în totalitate. În majoritatea timpului, fac asta prin infiltrarea lor sau infiltrarea Gentililor care lucrează pentru ei. S-a scris carte după carte, ținându-se sus și tare că nazişti ar fi fost creştini. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Multe simboluri runice, îndeosebi cele SS şi svastica vorbesc de la sine. Adolf Hitler a jucat Vaticanul. 

Afirmația lui Reichsführer Himmler, în legătură cu căsătoria creştină, 3 mai 1943: 
“Căsătoria din zilele noastre este munca diabolică a bisericii creştine. Privită fără pasiune şi prejudiciu, legile căsătoriei din prezent sunt absolut imorale. Se presupune că legile căsătoriei de azi au fost scrise pentru protejarea familiei, dar au condus defapt la declinul numărului membrilor familiilor. După război… se va înceta forţarea monogamiei asupra unei omeniri imorale. SS şi eroii acestui război vor avea privilegii speciale.Vor avea dreptul imediat de a avea o a 2-a soţie, care va fi considerată la fel de legitimă ca şi prima. Permisiunea de a avea două soţii va fi un semn al distincţiei.”

Ofiţerul SS Otto Rahn SS-Obersturmführer a scris o carte cu titlul “Luzifer’s Hofgesind’ (Servitorii curţii lui Lucifer):
„A vorbit în faţa unei mari audienţe pe data de 9 ianuarie 1938, la Dietrich-Eckart Haus în Dortmund, Germania. Rahn a stabilit o nouă limită spiritului de roman, conceptului vieţii după moarte şi fricii de Iad; a respins pe iahve şi învăţăturile evreieşti şi a susţinut „Luzifer’s Hofgesind” în numele căruia Kurt Eggers a sfârşit seara cu următoarea salutare: „Lucifer, căruia I s-a greşit nespus, să te întâmpine”6 

Aici este un extras din Luzifer’s Hofgesind: 
“Există mult mai multă (lumină) decât în casele lui dumnezeu – catedralele şi bisericile acestuia – unde Lucifer nu intră şi nici nu doreşte să intre datorită geamurilor pătate şi sumbre, pe care sunt pictaţi profeţii, apostolii şi sfinţii evreieşti. Aceea, pădurea, aceea a fost liberă!”

„Cel puţin servitorii lui Lucifer sunt o parte autentică a propagandei naziste şi câteva pasaje reprezintă un bun exemplu al adorării lui Lucifer. Întradevăr, această idee cum că Lucifer ar fii o fiinţă milostivă şi divină era normală şi apropiată teozofilor „luminii albe” din 1920 care în cele din urmă au intitulat una dintre publicaţiile lor germane oficiale „Lucifer”.

„Pentru Rahn, gralul era un simbol înscenat pentru opunerea bisericii stabilite – într-adevăr, era un simbol luciferian – şi pentru aceasta naziştii erau recunoscători.” „ ...lupta eternă dintre lumină şi întuneric. În acest caz, lumina era reprezentată – nu Iisus sau Iehova – ci de către alt spirit, „Deţinătorul-luminii”. Pentru Rahn, această entitate reprezenta bunul suprem. Pentru Rahn, Reich-ul nazist în general şi SS în special, deveniseră servitori ai unul cult păgân străvechi al cărui Zeu era ştiut de creştinii medievali NU ca Iisus ci ca Lucifer.” „ ... şi stabilind acestea, au sărbătorit – cum numeroasele exemple au dovedit – minunile Coroanei lui Lucifer, lăsându-ne să credem că au fost convinşi de existenţa unei coroane Luciferiene a unei vieţi eterne. Şi dacă urmăm acest gând către concluzia sa logică, vom spune că pentru ei, Zeul preaiubit nu era nimeni altul decât Lucifer în persoană. Zeul dragostei este Zeul primăverii, aşa cum este Apollo. Apollo a adus înapoi lumina Soarelui; el este deţinătorul-luminii, sau „Lucifer”. Conform Apocalipsei lui Ioan, Apollyo-Apollo era egal cu Diavolul, iar conform credinţei bisericii romane... Lucifer este Satan.”7

Membrii SS au fost puternic descurajaţi de la a participa la orice fel de ceremonii religioase creştine şi erau încurajaţi în mod activ să se rupă în mod oficial de biserică. Ceremoniile religioase păgâne le-au înlocuit pe cele creştine. Ceremoniile solstiţiului de iarnă au înlocuit crăciunul.8 „Începând cu 1939, s-a intezis apariţia cuvântului „crăciun” în orice document SS oficial” şi solstiţiul de vară a fost sărbătorit în mod formal. Aceste ceremonii erau sărbătorite în felul vechi, cu focuri sacre şi proceduri de aprindere cu torţa.” 

„Nunţile şi botezurile au fost înlocuite de ritualuri păgâne SS şi, treptat, întreaga rubrică liturgică creştină se afla într-un proces de înlocuire cu o versiune complet păgână. Nici Tineretul Hitlerist nu a fost imun. Un aşa numit „Manual elementar nazist” a fost publicat în timpul războiului şi conţinea multe exemple ideologice păgână şi sentimente împotriva creştinismului, creat pentru cititorii tineri.” 9

Un ofiţer SS a luat locul unui preot creştin în oficializarea nunţilor, botezurilor şi funeraliilor. Un manual intitulat „Procedura familiei SS de organizare a ceremoniilor de familiale” a fost publicat pentru fiecare bărbat și femeie SS. Acesta conținea ceremonii păgâne pentru toate cele 8 sărbători importantele ale anului. 

„Visul lui Himmler era să creeze, înafara SS-ului, o religie nouă bazate pe elemente păgâne, din ceea ce ei considerau ca fiind religia originală şi anume religia ariană a Indiei şi Europei Antice. În orice caz, mulţi nemţi erau creştini devotaţi. Însuşi Hitler a realizat asta şi a ştiut că trebuie să îi trateze pe aceştia în mod politic, pe durata în care bisericile încă mai aveau putere şi cât timp oamenii simţeau că le mai datorează supunere spirituală bisericilor şi la ceea ce acestea mai reprezentau. În acest fel, era cinic în relaţiile sale cu biserica, după cum era pragmatic cu capitaliștii.” 10

Neştiut de mulţi, meditaţia zilnică era o cerinţă a SS.   
„Himmler a construit o școală ocultă în Berlin şi multora din rangurile conducătoare ale SS Totenkopf, Sicherheitsdienst şi Gestapo le-a fost ordonat să participe la cursurile de meditaţie, transcendentalism şi magie. La  înfiinţarea acesteia, s-a întâmplat ca Himmler să fie convins să fondeze şi Ahnenerbe, biroul ocult nazist. Ahnenerbe incorporase membrii ai ordinului templier al lui Crowley, Vrilul şi Thule Gesellschaft în Ordinul Negru SS.” 11

Fundatorul templului lui Set, Michael Aquino, a vizitat de câteva ori Wewelsburg la începutul anului 1980 şi a fost foarte impresionat de acesta. A executat un ritual în turnul de nord pentru a învia energiile Wewelsburg-ului în lume şi să stârnească o „renaştere satanică: să facă un salt la noua faza a evoluţiei umane. Cu siguranță, acest subiect este de găsit printre toate scrierile naziste şi discursurile din zilele de început.”12

Originile Satanismului în Orientul Îndepărtat
_______________

Referinţe:
Die Gestaltung der Feste im Jahres– und Lebenslauf in der SS-Familie [Ritualuri în Familia SS ]
1 Himmler by Peter Padfield © 1991 – [Această carte conţine multă clevetire]
2 Idem
3 Himmler’s Crusade: The Nazi Expedition to Find the Origins of the Aryan Race by Christopher Hale © ediţia 2003; 2006
4 Heinrich Himmler’s Camelot: The Wewelsburg Ideological Center of the SS, 1934-1945 © 1999
5 Unholy Alliance: A History of Nazi Involvement with the Occult, scursă de Peter Levenda – © 2002
6 Westfalia Landeszeitung, January 9, 1938, Dr. Wolff Heinrichsdorff
7 Unholy Alliance: A History of Nazi Involvement with the Occult, scrisă de Peter Levenda – © 2002
8 Idem
9 Idem
10 Idem
11 The Spear of Destiny by Trevor Ravenscroft, A 5-a Ediţie, © 1988
12 Unholy Alliance: A History of Nazi Involvement with the Occult, scrisă de Peter Levenda – © 2002

Adolf Hitler

„Cele 10 porunci şi-au pierdut valabilitatea; cât despre conştiinţă, aceasta a fost o invenţie evreiască: o meteahnă la fel ca circumcizia.” – Adolf Hitler

„Adolf Hitler şi Partidul Nazist au ajuns la conducere în 1933. Majoritatea liderilor oculţi credeau că Hitler era Conducătorul Cel Mare”.
555 este echivalentul cabalistic al unui cuvânt antic evreiesc, pentru „întuneric". De asemenea, 555 este valoarea numerică a cuvântului „Necronomicon". Numărul Partidului Nazist lui Hitler era 555. Partidul începea numărătoarea de la 500 pentru a părea mai mare decât era în realitate.

Întotdeauna evreii joacă de ambele părţi. În faţa creştinilor, pretind că Hitler a fost un satanist, iar în faţa păgânilor şi a sataniştilor pretind că acesta a fost creştin. Adevărul este că Hitler a fost satanist. Fiind politician, a căutat să fie diplomatic, având în vedere puterea bisericilor creştine din acel timp. Hitler a fost liderul mult aşteptat pe care multe loje satanice germane lucrau pentru a-l aduce în existență. Aveau nevoie de un lider. Însuşi Hitler era membru într-o lojă satanică. 

Citat: 
„Aş dori să transmit o parte din informaţia care, conform lui Otti Votavova, a fost primită direct de la Franz Bardon. Potrivit acesteia, Adolf Hitler a fost un membru al Lojei 99. În afară de asta, Hitler şi câţiva dintre apropiații săi erau membrii ai Ordinului Thule, care era doar organul extern al unui grup de vrăjitori tibetani puternic care a folosit membrii Ordinului Thule în scopuri personale. De asemenea, Hitler a angajat câteva dubluri la diverse ocazii, pentru camuflaj."1

Adevărul este că Hitler, împreună cu alţi membrii ai lojelor satanice şi cu alţi nazişti de rang înalt, comunicau cu Zeii Nordici, cunoscuți ca „Demoni”. La acel moment a apărut imaginea naţional socialistă a femeii/bărbatului ideal şi de aici a început programul eugenic sau al „perfecționării genelor” (studiul metodelor de îmbunătăţire a calităţilor genetice prin intermediul controlului împerecherii). 

Un alt citat: 
„Hitler credea cu tărie în venirea unei noi rase, a „superoamenilor”. Se aştepta să fie o „mutaţie” a homo sapiens, literalmente, obţinută prin atingerea „nivelelor superioare ale conştiinţei”. Compozitorul şi ocultistul, Richard Wagner era obsedat de „rasa superioară”, Hitler a fost foarte inspirat de acesta. Odată, Hitler a spus: „pentru a înţelege Partidul Nazist, trebuie să îl înţelegi pe Wagner”.

Evreilor le place de asemenea să afirme că Hitler a fost evreu. Şi aceasta este o tactică de batjocorire. Oricine este competent în identificarea unui evreu prin intermediul caracteristicilor lor fiziologice, poate constata cu uşurinţă că Hitler NU are sânge evreiesc, deoarece nu are nici măcar o trăsătură evreiască. Oricine, chiar şi cu o cantitate minoră de sânge evreu va avea cel puţin două sau mai multe trăsături fiziologice evreieşti, cum ar fi buza de jos mult mai evidenţiată, urechile de şobolan specifice şi forma clasică a craniului evreiesc. 

Citat:
Moartea lui Hitler 
„Devotamentul personal al lui Hitler pentru principiile oculte a fost dovedit în cele din urmă de moartea provocată de el însuși. La fel de bine, alegerea datei de 30 aprilie pentru a se sinucide, a putut însemna un sacrificiu; era ajunul sărbătorii Beltane, identificat pe siteurile wicca populare, drept o sărbătoare druidică în onoarea Zeităţii Bel. În vrăjitorie, această zi puternică este considerată o „sărbătoare mare”, egală în putere cu Halloween-ul. Bel derivă de la canaanitul Baal; însă Helena Blavatsky merge mai departe în cartea „The Secret Doctrine” (vol.2), reconstituind o trinitate astrologică a lui Bel/Baal (soare – dumnezeu tatăl), Mercur (Hristos, fiul) şi Lucifer (Venus, sfântul duh). Cât despre sinuciderea lui Hitler, din punctul de vedere ocult, acesta nu este un act de laşitate, ci este mai degrabă o practică onorabilă printre druizi, la fel şi printre catari, acei gardieni medievali ai Gralului, pe care l-au numit ritualic „endura”. O cerinţă interesantă a „endurei” era faptul că întotdeauna trebuia să fie făcută de perechi de prieteni apropriaţi, un detaliu ştiut de către nazişti, ceea ce dă sens sinuciderii lui Hitler împreună cu recenta sa soţie, Eva Braun. Că tot veni vorba de asta, asociaţii lui Hitler, Karl Haushofer şi Goebbels, s-au sinucis de asemenea, în mod ceremonial, împreună cu soţiile lor.

De asemenea, există destule dovezi că Hitler şi Cel de-al Treilea Reich lucrau neobosiţi pentru a distruge toate formele creştinismul.

„Sub cizma mea voi strivi creştinismul, ca pe o broască otrăvitoare.”

„Iudaismul, creştinismul şi bolşevismul sunt legate împreună. Prieteni în agitaţie, unelte înnăscute ale declinului, posedă acelaşi talent să distrugă structura normală a societăţii. Bolşevismul este continuarea istorică şi logică a creştinismului. Acesta realizează la un nivel tehnic ceea ce creştinismul a făcut pe un nivel metafizic.”

 -  Adolf Hitler. 

Un citat despre impresia lui Hitler legată de creştinism, de la Alfred Rosenberg: 

„Nu a permis niciodată vreunui membru al clerului său să participe la vreo întâlnire de partid sau la înmormântarea vreunui membru al partidului. Ciuma iudeo-creştină se apropia de sfârşit. A spus că era oribil faptul că o religie, care în mod literal îşi mănâncă propriul zeu în credinţa ei, a putut fi vreodată posibilă.”3 

„O parte dintre asociaţii lui Hitler împărtășeau cu acesta aceiași ură pentru biserică, împreună cu decizia acestuia de a o distruge. Probabil cei mai bine ştiuţi dintre ei erau Bormann, Himmler, Heydrich, Rosenberg şi Goebbels." Gerhard Reitlinger îl caracteriza pe Himmler în felul următor: „Slujba lui Himmler a devenit distrugerea evreilor, liberalilor şi preoţilor.”4

Conform unei notiţe de-a lui Holy See, datată pe 2 martie 1943: „La începutul lunii octombrie 1941, numărul preoţilor din dioceza „Warthegau”, care erau sub arest la Dachau, se ridica la sute; dar acest număr a crescut considerabil în fiecare lună, drept un rezultat al unei puternice întăriri ale masurilor poliţiei ce a rezultat în arestarea şi deportarea a mai multor alte sute de preoţi...”5

„Toate şcolile catolice au fost închise”
 
„Un ordin al guvernatorului Reich, datat pe 19 august 1941, a spus că tinerii nemţi pot primi instruiri religioase doar între 10 şi 18 ani, şi mai departe, doar la locurile de venerare, o oră pe săptămână, oră care trebuia fixată între 15:00-17:00 (excluzând zilele pentru exerciţiile tineretului hitlerist). S-a dat ordin ca poliţia să fie informată dinainte legat de ora, locul şi personalul instruitor... Nenumărate biserici au fost... scoase din uz ca locuri de închinare. Multe alte biserici au primit mai tâtziu restricţii similare... serviciile religioase erau limitate la ore specifice...”6

Ce avea Hitler de spus legat de „creştinismul pur, original” şi un „hristos Arian”?

„Lăsaţi despicatul firelor de păr altora. Chiar dacă este Vechiul sau Noul Testament, sau doar cuvintele lui iisus, totul este parte a aceeaşi escrocherii evreieşti. Aceasta nu ne va elibera. O biserică germană, ca şi creştinismul german, este o distorsiune. Poţi fi fie german, fie creştin. Nu poţi fii ambele... Nu vrem oameni care să se gândească la viaţa de apoi. Avem nevoie de oameni liberi care ştiu că zeitatea este în ei înşişi.”

Hitler a făcut clar faptul că nu era interesat într-un „creştinism arianizat” sau în mitul unui „iisus arian” promovat de Houston Stewart Chamberlain, Von Liebenfels şi alți membrii ai partidului. Hitler a afirmat:  „Nu poţi scoate un Arian din iisus, asta este o prostie”. 

„Toate religiile sunt asemănătoare, nu contează cum se intitulează. Nu au un viitor – cu siguranţă niciunul pentru germani. Dacă fascismului îi place, poate face o înţelegere cu biserica. Aşa voi face şi eu. De ce nu? Aceasta nu mă va opri din distrugerea rădăcinii şi branşelor creştine, şi din anihilarea acesteia în Germania. Italienii sunt naivi; se pricep de minune în a fi păgâni şi creştini în acelaşi timp. Italienii şi francezii sunt cu siguranţă păgâni. Creştinismul lor le este adâncit în piele. Însă germanul este diferit. Este serios în tot ceea ce face. El vrea să fie ori creştin, ori păgân. Nu poate fi ambele. Pe lângă asta, Mussolini nu va face eroi din fasciştii săi. Acolo nu contează dacă sunt creştini sau păgâni. Dar pentru oamenii noştri, este decisiv dacă recunosc crezul unui hristos evreu - împreună cu compătimitele sale etici efeminate - sau dacă adoptă o puternică credinţă eroică în Zeitatea Naturii, Zeitatea din proprii noştri oameni, din propriul nostru destin, din propriul nostru sânge.”

„Lăsaţi despicatul firelor de păr altora. Chiar dacă este Vechiul sau Noul Testament, sau doar spusele lui iisus, totul este parte a aceeaşi escrocherii evreieşti. Aceasta nu ne va elibera. O biserică germană, ca şi creştinismul german, este o distorsiune. Poţi fii fie german, fie creştin. Nu poţi fii ambele...

„Nu poţi scoate un Arian din iisus, asta este o prostie”. Nu ştii ce trebuie făcut? Vă voi spune: trebuie să prevenim bisericile din a face orice altceva decât ceea ce fac acum: adică să piardă teren zilnic. Dar putem grăbi lucrurile. Preoţii vor fi obligaţi să îşi sape propriile morminte.8
  - Adolf Hitler 

Hitler comunica cu Satan şi Demonii Săi. În acel timp, Demonii erau legaţi. Hitler a fost informat că trebuia sa stabilească o bază puternică pe care alţii să o urmeze. Chiar dacă a pierdut războiul, cei aleşi de Satan vor urma cu succes stabilirea „celui de-al 4-lea Reich”. „Patru” este numărul lui Satan. Hitler a văzut idealul uman în Satan şi Demonii Săi, care sunt din rasa extraterestră cunoscută ca „Rasa Nordică”, datorită staturii lor înalte, a părului blond deschis şi a ochilor albaştrii. Mass-media controlată de evrei lucrează neobosită pentru a suprima informaţia legătă de Rasa Nordică a extratereştrilor, în timp ce promovează extratereştrii inamici, cunoscuți ca „extratereștrii cenușii".


_________________________

Referinţe:
1 Magicianul Frabato de Franz Bardon, pagina de prefaţă „despre autor”
2 Extras luat din: Hitler şi Naziştii
3 Hans-Gunther Seraphim, Das politische Tagebuch Alfred Rosenbergs 1934-1935 und 1939-1940 (Gottingen, 1956), p. 97. Activitatea creştină pentru Israel
4 Gerhard Reitlinger, Die SS-Tragodie einer Deutschen Epoche (Munich, 1977), p. 29. Activitatea creştină pentru Israel
5 Activitatea creştină pentru Israel
6 Idem
7 Zisele lui Hitler: O serie de conversaţii politice cu Adolf Hitler asupra adevăratelor sale scopuri – de Hermann Rauschning, prima ediţie, 1939
8 Idem