Următoarele citate sunt extrase din cărțile „White Man’s Bible” și „Nature’s Eternal Religion,” ambele
scrise de Ben Klassen. Deși sunt scrise dintr-o perspectivă atee, oricine poate
vedea adevărurile evidente legate de farsa creștină. Problema este faptul că
ateii nu sunt conștienți de puterile psihice și de felul în care acestea pot fi
folosite pentru a face oamenii să creadă această minciună:
„Prin anul 100 e.n., o mică sectă evreiască numită
eseenii, își avea originile pe lângă Marea Moartă. Această sectă promova idei
ale înjosirii de sine care erau extrem de sinucigașe celor care îmbrățișau
acest crez. Spre sfârșitul primului secol al erei noastre, acest crez a evoluat
în creștinism, fiind tot un cult evreiesc. A fost privit ca o mișcare distrugătoare
de către liderii evreiești principali, motiv pentru care aceștia s-au
împotrivit acestuia, persecutându-l. Printre persecutorii cultului eseene se
afla și evreul Saul din Tars, care mai târziu a devenit Sf. Paul al
creștinismului. Odată, pe când îi persecuta pe (evreii) creștini, a conceput
ideea uimitoare de a înjosii și distruge mărețul Imperiu Roman prin oferirea
creștinismului către Gentili.
Această idee a fost cel mai important punct din
istorie. Nicio plagă, ciumă, războaie sau dezastre naturale de-a lungul a
ultimilor 2000 de ani, nu a adus mai multe calamități asupra Rasei Albe pe câte
s-au întâmplat după acest punct. Saul din Tars și-a făcut slujba atât de bine
încât a ajuns să fie sprijinit de întreaga rețea evreiască, în misiunea lui de
a le oferi romanilor aceste tendințe sinucigașe. Evreii s-au comportat cu
extrem de multă dușmănie, oferindu-le romanilor idei idioate și
autodistrugătoare, cum sunt acestea: „iubește-ți
proprii dușmani,” „întoarce celălalt obraz,” „vinde tot ce ai și împarte săracilor,”
„nu vă împotriviți celui ce vă face rău,” „nu judecați” și multe alte
sfaturi sinucigașe.
(În plus, evreii au menținut cunoașterea antică a
controlului mental și al manipulării energiei, folosindu-le pentru a împinge și
mai mult ideile creștine absurde asupra Gentililor și, în același timp, lucrând
să elimine această cunoaștere din rândul populației gentile și să ne
îndepărteze de Zeii noștri. Nazarineanul a fost inventat cu scopul de a
distrage și nimic mai mult. Oamenii își pun credința în ideea de salvare prin
intermediul nazarineanului în timp ce își abandonează propriile puteri. De-a
lungul generațiilor, sufletul gentil a fost privat de orice putere psihică în
timp ce evreii și măscăricii lor gentili catolici/iezuiți de top, au păstrat
cunoașterea antică care le oferă abilitatea de a folosi aceste puteri pentru a
înrobii masele)
Hristos
nu a existat niciodată.
Isus hristos nu a inventat și nici nu a fondat creștinismul. Toate probele care pot fi spicuite dintr-o examinare școlărească a istoriei autentice îndrumă spre o concluzie evidentă: nu a existat niciodată niciun isus hristos care să se fii plimbat pe pământ prin anul 30 e.n., predând o religie nouă. Întreaga poveste fost inventată și pregătită mult mai târziu. A fost peticită bucată cu bucată din legende, mituri, părți din alte religii, până când în final au creat o mișcare care l-a adus pe împăratul roman Constantin la conducere. Acest împărat cu mintea unui criminal (și-a ucis propria soție și propriul său fiu și alte mii de persoane), a pus creștinismul pe picioare în anul 313 e.n. Romanilor, care erau întotdeauna extrem de toleranți la religii, le-a fost spus prin intermediul decretului împăratului Constantin, că creștinismul era acum religia supremă a imperiului, excluzând toate celelalte religii.
Isus hristos nu a inventat și nici nu a fondat creștinismul. Toate probele care pot fi spicuite dintr-o examinare școlărească a istoriei autentice îndrumă spre o concluzie evidentă: nu a existat niciodată niciun isus hristos care să se fii plimbat pe pământ prin anul 30 e.n., predând o religie nouă. Întreaga poveste fost inventată și pregătită mult mai târziu. A fost peticită bucată cu bucată din legende, mituri, părți din alte religii, până când în final au creat o mișcare care l-a adus pe împăratul roman Constantin la conducere. Acest împărat cu mintea unui criminal (și-a ucis propria soție și propriul său fiu și alte mii de persoane), a pus creștinismul pe picioare în anul 313 e.n. Romanilor, care erau întotdeauna extrem de toleranți la religii, le-a fost spus prin intermediul decretului împăratului Constantin, că creștinismul era acum religia supremă a imperiului, excluzând toate celelalte religii.
Începutul erei creștinismului a găsit Roma aproape
în floarea civilizației sale. Supremația acesteia, cunoscute întregii lumi, era
de necontestat și era începutul unei perioade lungi de pace. Să fim specifici,
Pax Romana (pacea romană) a durat 200 de ani începând cu domnia lui Caesar
Augustus. Roma era extrem de școlită, existau o mulțime de scriitori,
cărturari, istorici, sculptori și pictori măreți, ca să nu mai menționăm alți
filozofi și învățăcei uimitori. Și cu toate asta este extrem de bizar faptul că
în ciuda tam-tamului care cică a avut loc la nașterea crainicului hristos dar
și la crucificarea acestuia (după spusele bibliei), nu găsim nici măcar un
istoric sau scriitor al vremii care să își facă timp să ia notițe asupra a
celor ce s-au întâmplat, în scrierile sale. În afara scrierilor biblice inventate,
niciun istoric, scriitor sau scriitor de piese Roman nu a lăsat nici cel mai
mic indiciu că ar fi avut vreo vagă cunoaștere despre așa-zisul „cel mai măreț dintre toți” sau despre
așa-zisa „mare evanghelie.” În timp
ce Cezar a lăsat în urma sa scrieri voluminoase care au supraviețuit până în
zilele noastre și care pot fi citite de elevii din școlile noastre, despre
însuși hristos – de care se presupune că ar fi avut de transmis cel mai
important mesaj din întreaga lume – nu a lăsat nici cel mai mic rest de pergament
pe care să fi scris vreun singur cuvânt. De fapt, literatura biblică confirmă
și menționează că a scris o singură data și asta s-a întâmplat în nisip.
În zilele noastre încă putem să studiem mărețele scrieri
și oratorii ale lui Cicero. Acesta a lăsat în urmă 800 de scrisori pe care încă
le putem studia. Putem studia cărți întregi pe care Marcus Aurelius le-a scris,
putem studia lucrurile scrise de Aristotel și Platon și de mulți alți
contemporani cu începutul erei creștine sau chiar și din erele precedente.
Însă, ciudat, nu există niciun cuvânt în scris care să se refere la marele isus
hristos. Și mai mult, grecii și romanii acelei ere au dezvoltat arta
sculpturii. Putem găsi busturi ale lui Cicero, Cezar, Marcus Aurelius și
nenumărați alți romani și greci cunoscuți chiar și într-o măsură mai mică, însă
nimeni nu s-a gândit că ar fi fost destul de important să sculpteze imaginea
lui isus hristos. Iar acel motiv este, fără dubiu, că nu era nimeni care să
lucreze pentru imaginea lui. Fără dubiu existau numeroși artiști și pictori
dibaci în acel timp, însă, din nou, destul de ciudat e faptul că nimeni nu a
avut timpul sau interesul necesar de a picta imaginea celui mai mare dascăl,
care de fapt era „fiul lui dumnezeu”
întruchipat pe Pământ. Însă nicio pictură nu a fost creată pentru acest om,
care, ne este spus, a adunat mulțimi mărețe pe lângă el și a cauzat buimăceală
și frică chiar și în însuși regele Irod al Iudeei. Acum, toate aceste
evenimente foarte ciudate, așa cum biblia pretinde, nașterea lui isus hristos a
fost însoțită de un freamăt grozav și de manifestări mărețe. Îngerii i-au
proclamat nașterea. O stea extrem de strălucitoare a îndrumat niște vrăjitori
către locul nașterii. În Matei 2:3 se spune „Când
a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult şi tot Ierusalimul s-a
tulburat împreună cu el.” Cu greu putem să deducem faptul că nimeni nu era
conștient de faptul că însuși regele evreilor, marele mesia, era născut,
deoarece ne este spus în versul precedent că magii (vrăjitorii) au venit la
regele Irod și au spus „Unde este împăratul
de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am
venit să ne închinăm Lui.” În mod evident, evenimentul a fost luminat chiar
de steaua strălucitoare de pe cer.
În orice caz, în Matei 3 ne este spus că regele
Irod a fost atât de îngrijorat încât a trimis cei 3 magi în Bethleem ca să
caute copilul și să i-l aducă, astfel încât să îl poată ucide. Mai departe,
învățăm că Iosif a auzit și el de asta și tăcut a fugit în noapte, luându-și
soția și copilul cu el pe un măgar, plecând spre Egipt. Când Irod a aflat că a
fost înșelat, în Matei se spune că: „Atunci,
Irod, când a văzut că fusese înșelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a
trimis să omoare pe toți pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos,
care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care
o aflase întocmai de la magi.” Însă, acesta este un act extrem de drastic
de împlinit pentru un Rege, să ucidă toți pruncii care aveau mai puțin de 2
ani. Din nou, cu greu putem spune că nașterea lui isus nu a fost auzită,
anunțată și observată, așa cum este spus în biblie. Cu toate astea, este extrem
de ciudat că acest act aspru, drastic și ucigaș nu a fost înregistrat în nicio
scriere și în nicio istorisire a numeroșilor scriitori ai timpului. Tot ceea ce
avem sunt mărturiile celor care au scris Noul Testament. De fapt, oricine ar fi
aceia care au scris Noul Testament, au inventat atât de multe povești care nu
coincid cu faptele, astfel încât fac o eroare crucială când decid să-l pună pe
Regele Irod în toată povestea asta. Istoria ne spune că în anul 1 e.n., când se
presupune că isus ar fi fost născut, Irod era deja mort de 4 ani. Cu greu
acesta ar fi fost deranjat sau mâniat de nașterea unui copil în anul 1 e.n.
Există și mai multe dovezi că Matei, Marcu și Luca nu au scris niciodată evangheliile
care le sunt atribuite.
Dovezile istorice pe care le avem arată ca acestea
au fost scrise nu în timp ce isus ar fi fost pe pământ, ci cam cu 50-100 de ani
mai târziu, de mai multe persoane necunoscute. Și mai mult, când comparăm
primele 4 cărți evanghelice între ele, se presupune că spun aceeași poveste mai
mult sau mai puțin, însă găsim că se contrazic cu atât de multe detalii astfel
încât oricine le citește își poate da seama. Nu am timpul, spațiul și dispoziția
de a trece prin toate aceste contrazicerii fiindcă sunt mult prea numeroase.
La 300
e.n. Biblia încă nu exista
La acel moment mișcarea creștină, presupusă a fiind veche de 300 de ani, încă nu avea niciun text scris intitulat „Biblia”. Sub direcția puternică și dictatorială a împăratului Constantin, a fost convocată o adunare a părinților fondatori ai bisericii la Niceea, un oraș în Asia Mică. La această întâlnire, au fost puse la un loc mai multe scenarii și scrieri și o controversă fierbinte a rezultat pe o perioadă de câteva luni. Multe scrieri au fost examinate, discutate și revizuite. Unele au fost schimbate, altele au fost rescrise, altele au fost respinse. Pachetul final care a rezultat din Consiliul din Niceea a fost ceea ce ei au numit Noul Testament, o conglomerare de scrieri contradictorii și nebune, pline de povești fără sens. Pe lângă asta, a fost peticit și „Vechiul Testament” evreiesc. Acum mișcarea creștină avea și o „Biblie,” în care Constantin era arbitru final. Când episcopii adunați erau sau nu de acord, el amenința să aducă armata care era afară, pentru a forța conformarea. Constantin și-a exercitat întreaga putere a poziției sale, a puterii sale financiare, militare și ai forței legale, pentru a promova creștinismul și pentru a distruge orice împotrivire. Din acest moment creștinismul avea porțile deschise.
La acel moment mișcarea creștină, presupusă a fiind veche de 300 de ani, încă nu avea niciun text scris intitulat „Biblia”. Sub direcția puternică și dictatorială a împăratului Constantin, a fost convocată o adunare a părinților fondatori ai bisericii la Niceea, un oraș în Asia Mică. La această întâlnire, au fost puse la un loc mai multe scenarii și scrieri și o controversă fierbinte a rezultat pe o perioadă de câteva luni. Multe scrieri au fost examinate, discutate și revizuite. Unele au fost schimbate, altele au fost rescrise, altele au fost respinse. Pachetul final care a rezultat din Consiliul din Niceea a fost ceea ce ei au numit Noul Testament, o conglomerare de scrieri contradictorii și nebune, pline de povești fără sens. Pe lângă asta, a fost peticit și „Vechiul Testament” evreiesc. Acum mișcarea creștină avea și o „Biblie,” în care Constantin era arbitru final. Când episcopii adunați erau sau nu de acord, el amenința să aducă armata care era afară, pentru a forța conformarea. Constantin și-a exercitat întreaga putere a poziției sale, a puterii sale financiare, militare și ai forței legale, pentru a promova creștinismul și pentru a distruge orice împotrivire. Din acest moment creștinismul avea porțile deschise.
Evreii
au născocit creștinismul
De unde a venit ideea creștinismului? Evreii, care erau răsfirați prin Imperiul Roman au fost maeștrii în controlul mental asupra altor oameni de la începutul istoriei lor. Întotdeauna au fost în război cu gazdele lor și i-au infestat exact ca niște paraziți. Atunci când Roma a redus rebeliunea evreiască din Iudeea și a pus Ierusalimul la pământ, în timpul războaielor evreiești din 68-70 e.n., evreii au devenit însetați de răzbunare. Căutau o metodă de a distruge Roma, rasa romană și întreg Imperiul. Au încercat prin opoziție militară și au dat greș în mod mizerabil, nefiind o amenințare la adresa remarcaților romani. Așa că evreii au căutat altceva – manipularea prin religie – și au găsit crezul dorit prin intermediul unei secte religioase lipsită de importanță – eseenii.
De unde a venit ideea creștinismului? Evreii, care erau răsfirați prin Imperiul Roman au fost maeștrii în controlul mental asupra altor oameni de la începutul istoriei lor. Întotdeauna au fost în război cu gazdele lor și i-au infestat exact ca niște paraziți. Atunci când Roma a redus rebeliunea evreiască din Iudeea și a pus Ierusalimul la pământ, în timpul războaielor evreiești din 68-70 e.n., evreii au devenit însetați de răzbunare. Căutau o metodă de a distruge Roma, rasa romană și întreg Imperiul. Au încercat prin opoziție militară și au dat greș în mod mizerabil, nefiind o amenințare la adresa remarcaților romani. Așa că evreii au căutat altceva – manipularea prin religie – și au găsit crezul dorit prin intermediul unei secte religioase lipsită de importanță – eseenii.
Eseenii
Cu toate acestea dovezile sunt uimitoare, fiindcă aceste idei au existat mult înaintea creștinismului și nu era vorba despre hristos, ci despre secta evreiască numită eseeni și care era răspândită la marginea Mării Moarte. Ei sunt cei care au născocit ideile din predica de pe munte care au fost atribuite lui isus. Nu numai că au transmis aceleași idei ca și cele aduse de Matei, Marcu, Luca și Ioan, însă formularea, frazeologia și propozițiile erau aceleași, ci precedau și presupusa perioadă a predicii de pe munte, cam cu 50-150 î.e.n. Eseenii erau un grup religios evreiesc, care au trăit aproximativ între primul secol î.e.n. și primul secol e.n. Avem surse importante ale scrierilor contemporanilor, cum ar fi cronicarul Josephus și de asemenea filozoful Philo. Aceștia de asemenea sunt menționați de diverși alți scriitori romani și greci din acele timpuri, în care învățăturile lor religioase sunt dezvăluite cu detalii însemnate. Însă, în ultimii 20 de ani, miile de pergamente de la Marea Moartă, dintre care multe erau scrise de însăși eseenii, oferă o extraordinară înțelegere a învățăturilor lor religioase și mai mult ca orice, dezvăluie faptul că au precedat predica de pe munte, cuvânt cu cuvânt, astfel încât așa numitele învățături „noi” a unei siluete care se presupune că ar fi apărut din rai în anul 1 e.n. și a predicat între anii 30-33 e.n., nu era nici originale și nici noi. Și mai mult, învățăm că Esseeni erau remarcați pentru societatea lor comunistă, credința și „puritatea” lor extremă și practicarea celibatului. Toate bunurile lor lumești erau la comun și considerau proprietatea privată drept ceva diabolic ce îi putea devia de la sfințenia lor. Se ocupau cu agricultura și meșteșugăritul, considerând aceste ocupații ca fiind mai puțin păcătoase decât celelalte. De asemenea practicau botezul, această practică precedând creștinismul cu cel puțin un secol. Așa că apostolilor creștini le poate fi oferit cu greu faptul că ei au instituit ritualul botezului, așa cum este pretins.
Cu toate acestea dovezile sunt uimitoare, fiindcă aceste idei au existat mult înaintea creștinismului și nu era vorba despre hristos, ci despre secta evreiască numită eseeni și care era răspândită la marginea Mării Moarte. Ei sunt cei care au născocit ideile din predica de pe munte care au fost atribuite lui isus. Nu numai că au transmis aceleași idei ca și cele aduse de Matei, Marcu, Luca și Ioan, însă formularea, frazeologia și propozițiile erau aceleași, ci precedau și presupusa perioadă a predicii de pe munte, cam cu 50-150 î.e.n. Eseenii erau un grup religios evreiesc, care au trăit aproximativ între primul secol î.e.n. și primul secol e.n. Avem surse importante ale scrierilor contemporanilor, cum ar fi cronicarul Josephus și de asemenea filozoful Philo. Aceștia de asemenea sunt menționați de diverși alți scriitori romani și greci din acele timpuri, în care învățăturile lor religioase sunt dezvăluite cu detalii însemnate. Însă, în ultimii 20 de ani, miile de pergamente de la Marea Moartă, dintre care multe erau scrise de însăși eseenii, oferă o extraordinară înțelegere a învățăturilor lor religioase și mai mult ca orice, dezvăluie faptul că au precedat predica de pe munte, cuvânt cu cuvânt, astfel încât așa numitele învățături „noi” a unei siluete care se presupune că ar fi apărut din rai în anul 1 e.n. și a predicat între anii 30-33 e.n., nu era nici originale și nici noi. Și mai mult, învățăm că Esseeni erau remarcați pentru societatea lor comunistă, credința și „puritatea” lor extremă și practicarea celibatului. Toate bunurile lor lumești erau la comun și considerau proprietatea privată drept ceva diabolic ce îi putea devia de la sfințenia lor. Se ocupau cu agricultura și meșteșugăritul, considerând aceste ocupații ca fiind mai puțin păcătoase decât celelalte. De asemenea practicau botezul, această practică precedând creștinismul cu cel puțin un secol. Așa că apostolilor creștini le poate fi oferit cu greu faptul că ei au instituit ritualul botezului, așa cum este pretins.
Cititorul de rând se poate întreba: nu ni s-ar fi spus mai multe despre eseeni dacă ei erau
practicanții originari ai creștinismului? Există două răspunsuri. Pe de o
parte, părinții fondatori ai creștinismului erau conștienți de învățăturile și
scrierile eseene, au căutat orice metodă posibilă pentru a-i distruge și scoate
din circulație. Motivul pentru asta este faptul că nu au dorit ca prezența lor
să fie cunoscută pentru că ar fi subminat dogma confirm căreia hristos ar fi
fost sursa „noilor” învățături. Ar fi
fost imposibil să se pretindă că aceasta era o revelație măreață trimisă pe
pământ de însăși dumnezeu cu osanale și cântece îngerești. Pe de altă parte,
evreii nu au dorit să dezvăluie prezența eseenilor pentru că doreau să ascundă
în mod complet orice legătură dintre evrei și noile învățături religioase pe
care doreau să le întipărească în cap Gentililor. Evreii au încercat din greu
să pară ostili. Înainte de a trece mai departe la pergamentele lămuritoare și
extrem de interesante de la Marea Moartă, doresc să evidențiez un argument, și
anume faptul că manuscrisele originale pe care se presupune că Noul Testament
se bazează: întotdeauna se face aluzia că acestea ar fi fost traduse din „greaca
originală”. Din moment ce Noul Testament repetă din nou și din nou că Paul a
vorbit cu mulțimea sa în ebraică și că isus ar fi vorbit în ebraică și că până
și apostolii erau evrei, atunci de ce toate manuscrisele erau în greacă? Din
faptele istorice reiese fără niciun dubiu că ierarhia evreiască a fost bine
coordonată și că avea mulți membri și colaboratori în toată această conspirație.
Nu a fost scris în perioada lui hristos despre asta, însă mișcării i s-a oferit
promovare remarcabilă prin intermediul eforturilor combinate ale națiunii
evreiești. În timp ce își organizau și promovau ideile mai departe, acestea au
fost reduse la scris, cu siguranța mult mai târziu, între anii 30 și 33 e.n.,
când hristos se presupune că ar fi adus aceste revelații surprinzătoare și „noi”. Concluziile sunt că acestea au
fost scrise de evrei ale căror identități nu le vom cunoaște niciodată și au
fost scrise în colectiv, de mai mulți autori, le-au fost revizuite din când în
când nu doar structura și formularea originală, ci au fost ți reformulate de-a
lungul secolelor pentru a deveni mai efective și mai convingătoare propaganda
lor. Cu toate astea, vom continua cu învățăturile eseenilor și cu cine au fost
aceștia, cât și de ce învățăturile lor au fost preluate de către evrei și
formulate într-un amestec de otravă distilată bine și apoi oferită Gentililor.
Pergamentele de la Marea Moartă care sunt și mai
numeroase și mai dezvăluitoare decât presa evreiască din prezent și ne spun
mult mai multe despre învățăturile și viața eseenilor. Una dintre cele mai
importante lucruri este că ne dezvăluie că eseenii au dispărut de pe fața pământului
după aproape 2 secole de când au luat naștere, aceasta fiind undeva prin 100
e.n. E de prisos de amintit faptul că aceasta nu era decât o sectă foarte mică
a triburilor evreiești și nu făceau parte din conspirația evreilor. Fiind
înafara activității și gândirii evreiești de rând, evreii au observat de la ei
că acest fel de învățătură poate distruge și ruina o persoană. Evreii, căutând
o metodă de a distruge națiunea romană, care în ani 70 e.n., au distrus
Ierusalimul și l-au făcut una cu pământul, au reținut otrava acestor învățături
și au decis să o transmită romanilor.
Eseenismul era într-adevăr o formă nouă și
revoluționară a ordinii sociale, un grup ideal de state cooperatoare. În locul
lui mesia, idealul eseenilor era „dascălul
dreptății”. Au stabilit o frăție comunitară cooperatoare și au fost prima
societate religioasă care să stabilească și să observe împărtășania și euharistia.
Și mai mult, este posibil ca „dascălul dreptății” – așa cum eseeni au promulgat
– să nu fi fost primul pacifist din istorie, însă a fost primul care a implementat
teoriile pacifiste într-o formă total practică, care dacă ar fi fost adoptată
ar fi înlăturat războiul. Aceasta, desigur, a fost o religie minunată pe care evreii
să o ofere romanilor, deoarece dacă romanii se converteau la un pacifism umil,
atunci evreii ii puteau domina cu siguranță. Și exact asta au și făcut. Eseeni
au trăit în Qumran, lângă Marea Moartă și după Philo – un filozof și scriitor
evreu contemporan – „frăția eseană nu ar
fi permis producerea de arme și nici nu ar fi permis existența unui făcător de
săgeți, sulițe sau săbii sau orice confecționare de arme de război; de asemenea
n-ar fi permis nicio vocație militară sau chiar practici pașnice care cu
ușurință pot fi convertite în ticăloșie.” Philo nu este singurul care
vorbește despre eseeni, ci și Josephus și Pliny, ambii cronicari contemporani
cu el, au scris și ei despre aceștia. Cum a fost menționat, multe sunt
dezvăluite din studiul pergamentelor de la Marea Moartă. Faptul interesant care
reiese din studiul scrierilor cronicarilor contemporani acelor vremuri cât și
al pergamentelor este extrem de semnificativ: și anume că credințele,
învățăturile și practicile atribuie lui isus hristos, deși nu sunt identice în
toate aspectele cu cele din școala eseană, erau fără dubiu mai apropiate de
cele ale eseenilor decât cele ale episcopilor Consiliul Ecumenic, care a
determinat crezul micenian al creștinismului ortodox.
Așa că putem ajunge la concluzia evidentă că
credințele și doctrinele creștine așa cum se presupune că au fost enunțate de
hristos în predica de pe munte, nu au provenit deloc din acea perioadă ci cu cel
puțin 100 de ani mai devreme, de la o sectă evreiască intitulată eseeni care a
trăit lângă Marea Moartă; că mai-marii din Sanhedrin au recunoscut această
învățătură ca fiind ucigătoare și sinucigașă; că au dus această doctrină mai
departe și au rafinat-o într-un crez ce funcționa; apoi evreii, plini de
energie și cu o cantitate extrem de mare de propagandă (în care excelează) au
promovat și distribuit doctrina otrăvitoare printre romani. Punând în scris
acest crez în ceea ce acum se numește „Noul
Testament” a evoluat de-a lungul următoarelor secole. A fost scrise de
persoane necunoscute nouă azi, însă fără dubiu de origine evreiască. Și mai
mult, pentru a-i oferi o zeitate mistică trimisă din ceruri, au inventat personajul
isus hristos și au pretins că este „fiul
lui dumnezeu”. Apoi, după ce au depus toată munca pentru această biserică
nouă, și-au consolidat puterea la întâlnirea de la Niceea, unde creația unei
biserici noi a fost fortificată, crezul a fost oficializat, oferindu-i-se canonizare
în mod oficial. Deci, pe scurt, a fost creată o biserică nouă și religia lui ”isus hristos” a fost inventată din
nimic. Nu a fost găsită nici măcar o singură urmă a lui isus hristos în
istorie.
Cu toate asta, această farsă fabricată a lui isus
cristos, această idee de fiu al lui dumnezeu, cu toate doctrinele sale
sinucigașe, curând a distrus până la ruină mărețul imperiu roman și minunata
civilizație albă care s-a dus în jos odată cu asta. De atunci, Rasa Albă nu a
mai scăpat niciodată de controlul evreilor. Niciodată albii nu și-au mai
recăpătat controlul propriilor gânduri, religii, finanțe și nici propriul său
guvern. Până în zilele noastre, Rasa Albă nu și-a putut recăpăta controlul
propriului său destin.
Moartea romanilor
Cu toții știm ce s-a întâmplat cu romanii la puțin timp după ce au fost „convertiți” la creștinism. Cu instinctele amorțite și cu gândirea denaturată în a-și face griji de sperietorile din ceruri în loc să se lupte pentru propria supraviețuire și avansare de aici de pe pământ, curând au fost dați uitării. Aceștia au dispărut de pe scena istorică. Au plătit prețul pentru că și-au permis să fie degenerați și nu și-au recunoscut inamicii eternii, evreii.
Cu toții știm ce s-a întâmplat cu romanii la puțin timp după ce au fost „convertiți” la creștinism. Cu instinctele amorțite și cu gândirea denaturată în a-și face griji de sperietorile din ceruri în loc să se lupte pentru propria supraviețuire și avansare de aici de pe pământ, curând au fost dați uitării. Aceștia au dispărut de pe scena istorică. Au plătit prețul pentru că și-au permis să fie degenerați și nu și-au recunoscut inamicii eternii, evreii.
Acestea sunt consecințele reprezentate de
nerecunoașterea inamicului și, bineînțeles că nu te poți apăra în fața unui
inamic pe care nu-l poți sau nu-l vei recunoaște.
Biblia iudeo-creștină este o colecție de
contraziceri care are ceva pozitiv și ceva negativ de zis, cu privire la toate fronturile
unei probleme. Este ca un instrument muzical – poți să cânți orice ton dorești.
Prin alegerea acelor pasaje care se potrivesc argumentului tău și ignorând
toate celelalte pasaje care îl contrazic, îl poți avea pe dumnezeu și biblia de
partea ta, ca să te susțină în orice argument, oricare ar fi acela. Așa cum
evreii adesea au atras menționat, întotdeauna angajează la început suportul predicatorilor
pentru a-i ajuta să-și răspândească ideile corozive. Câteva dintre pasajele lor
favorite sunt acelea care spun că: „toți
suntem copii lui dumnezeu,” că „toți
suntem egali în ochii lui dumnezeu,” că „toți
avem un suflet,” și că isus a venit „să
salveze toți păcătoșii,” și multe alte bolboroseli.
(Evreii sunt maeștrii argumentării. Ei domină în
predarea tacticilor de argumentare asupra tinerilor din yeshiva – școli
religioase evreiești)
Infiltrarea
evreilor
În acest timp, Roma era infiltrată de oameni străini care se vor dovedi a fi mai fatali, mai trădători și mai tenace decât cartaginezii. După enciclopedia evreiască, primele înregistrări a stabilii evreilor în Roma datează din 139 î.e.n., însă fără dubiu existau acolo de mult mai mult timp. Se specifică că Roma era cea mai veche așezare evreiască continuă din lume. Spre deosebire de cartaginezi, evreii nu reprezentau o amenințare militară, ci erau mai degrabă ca o boală sau virus intern, subminând și îmbolnăvind întreaga scenă politică, culturală, economică, religioasă, morală și rasială.
În acest timp, Roma era infiltrată de oameni străini care se vor dovedi a fi mai fatali, mai trădători și mai tenace decât cartaginezii. După enciclopedia evreiască, primele înregistrări a stabilii evreilor în Roma datează din 139 î.e.n., însă fără dubiu existau acolo de mult mai mult timp. Se specifică că Roma era cea mai veche așezare evreiască continuă din lume. Spre deosebire de cartaginezi, evreii nu reprezentau o amenințare militară, ci erau mai degrabă ca o boală sau virus intern, subminând și îmbolnăvind întreaga scenă politică, culturală, economică, religioasă, morală și rasială.
Evreii au o religie
rasială? Pentru a răspunde la întrebare: evreii de atunci, ca și cei de azi,
dețineau o religie rasială puternică și în ultimii 5000 de ani au restabilit
religia care are drept nucleu rasa. Deja am studiat importanța unei religii
rasiale în capitolul anterior și vom avea mai multe de zis de asta în
capitolele următoare. Ei au realizat că niciodată nu-i vor putea egala pe romani
într-o provocare armată.
Răspândire.
Însă aveau un număr semnificativ de alte elemente
ce funcționau în concordanță cu ei. Spre deosebire de Cartagina, ei nu erau
stabiliți într-o zonă geografică specifică. De fapt, erau răspândiți peste tot
în lumea romană, specializându-se în vânzarea de sclavi, în finanțe și profitau
din rutele de comerț. Atunci ca și acum, au acoperit toți centrii de putere. Răspândirea
în afara Ierusalimului și a Iudeei nu s-a redus, ci doar a consolidat infecția
evreiască în vieților celor din Imperiul Roman.
Răzbunare
planificată
În mod colectiv, răzbunarea împotriva romanilor a fost plănuită, căci pentru aceștia nutreau o ură intensă și patologică. De fapt, evreii întotdeauna urăsc ceea ce este bine pentru rasele Ariene și instinctiv se apucă să îl distrugă. Din moment ce evreii nu aveau nici-o șansă să distrugă romanii în mod militar, aceștia au conspirat să folosească cea mai puternică armă a lor – manipularea minții – și au ales religia ca mediul prin care să facă acest lucru.
În mod colectiv, răzbunarea împotriva romanilor a fost plănuită, căci pentru aceștia nutreau o ură intensă și patologică. De fapt, evreii întotdeauna urăsc ceea ce este bine pentru rasele Ariene și instinctiv se apucă să îl distrugă. Din moment ce evreii nu aveau nici-o șansă să distrugă romanii în mod militar, aceștia au conspirat să folosească cea mai puternică armă a lor – manipularea minții – și au ales religia ca mediul prin care să facă acest lucru.
Bisericile
creștine
Fiecare crez și principiu pe care creștinismul l-a adus în ultimele 17 secole, ne-a influențat gândirea și a degradat nașterile Rasei noastre. Creștinismul în mod continuu și perpetuu se împotrivește celor în formă și celor competenți și ne direcționează interesele și simpatia spre șchiopi, ologi, orbi, cei săraci de duh, imbecilii și idioții, prin așa învățături ca „ferice de cei săraci în duh” (imbecilii); „ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul” (Matei 5:3). Simpla idee că noi toți suntem egali în ochii unei sperietori imaginare din ceruri este doar o altă harababură a vechii farse evreiești egalitaristă, care inevitabil duce la ruinarea rasei.
Fiecare crez și principiu pe care creștinismul l-a adus în ultimele 17 secole, ne-a influențat gândirea și a degradat nașterile Rasei noastre. Creștinismul în mod continuu și perpetuu se împotrivește celor în formă și celor competenți și ne direcționează interesele și simpatia spre șchiopi, ologi, orbi, cei săraci de duh, imbecilii și idioții, prin așa învățături ca „ferice de cei săraci în duh” (imbecilii); „ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul” (Matei 5:3). Simpla idee că noi toți suntem egali în ochii unei sperietori imaginare din ceruri este doar o altă harababură a vechii farse evreiești egalitaristă, care inevitabil duce la ruinarea rasei.
Tendința înnăscută a Rasei Albe către compasiune
reprezintă călcâiul lui Ahile, fiind cel mai rău inamic din noi încă de când
creștinismul evreiesc i-a cucerit și distrus pe romani. În timp ce orice alte
specii din natură în mod instinctiv îi respinge și îi cerne pe cei bolnavi și
inapți, Rasa Albă înarmată cu crezurile creștinismului, plină de stupiditate
face exact opusul.
Grecii antici
practicau eugenetica. Ideea
eugenetică nu este nouă. Spartanii din Grecia Antică dinainte erei noastre,
erau conștienți de asta și practicau multe din cele propuse acum.
Evreii
sunt rasiști supremi
Pe când toată această propagandă de mix rasială este promovată pentru Gentili, evreii împing un crez complet opus asupra propriei lor rase. Evreii sunt semiți și foarte conștienți de rasa lor, sunt fanatic de loiali semenilor lor și predau segregarea rasială printre ei. În sinagogi, presa evreiască prin miile de organizații exclusiv evreiești, aceștia lansează avertismente puternice împotriva căsătoriilor inter-rasiale și inter-religioase. Corcirea nu este pentru evrei. Pe scurt, în timp ce evreul promovează în mod vicios bastardarea Rasei Albe, pe ai lor îi sfătuiesc, plin de zel, exact opusul. În Israel, oricine nu este născut dintr-o mamă evreică este un goy, un animal, un străin și nu poate fi căsătorit sau înmormântat în Israel, nu poate deveni cetățean și nici nu se pot bucura de orice alte drepturi civile pe care le au evreii puri.
Pe când toată această propagandă de mix rasială este promovată pentru Gentili, evreii împing un crez complet opus asupra propriei lor rase. Evreii sunt semiți și foarte conștienți de rasa lor, sunt fanatic de loiali semenilor lor și predau segregarea rasială printre ei. În sinagogi, presa evreiască prin miile de organizații exclusiv evreiești, aceștia lansează avertismente puternice împotriva căsătoriilor inter-rasiale și inter-religioase. Corcirea nu este pentru evrei. Pe scurt, în timp ce evreul promovează în mod vicios bastardarea Rasei Albe, pe ai lor îi sfătuiesc, plin de zel, exact opusul. În Israel, oricine nu este născut dintr-o mamă evreică este un goy, un animal, un străin și nu poate fi căsătorit sau înmormântat în Israel, nu poate deveni cetățean și nici nu se pot bucura de orice alte drepturi civile pe care le au evreii puri.
Solidaritatea rasială face ordinea zilei, indiferent dacă evreii trăiesc în Israel sau în oricare alt loc din lume.
Evreul trece mai departe gena reptiliană prin
intermediul mamei, care este recesivă. Trăsăturile gargoiești ale
celebrităților evreiești cum ar fi Rodney Dangerfield, Larry King, Bela Abzug,
Don Rickles și mulți alții, sunt evidente. Genele nu se amestecă și evreii sunt
infestați de un număr de boli rare ca „Tay Sachs,” „Boala lui Berger”, scleroză
multiplă și multe altele. Însăși evreii recunosc că există o genă comună prin
intermediul căreia toți evreii pot fi identificați și urmăriți. http://www.aish.com/societywork/sciencenature/the_cohanim_-_dna_connection.asp
Poliția
gândurilor
Din moment ce în ultimii mii de ani evreii au răspândit cea mai vicioasă conspirație din istorie și anume distrugerea și preluare tuturor drepturilor oamenilor – au fost fanatici până la punctul în care au devenit paranoici despre spionare și colectarea de informații despre inamicii lor. Asta este de înțeles. Din moment ce crima hidoasă pe care o săvârșesc este în întregime bazată pe secrete și decepție, a ține ascunsă o astfel de conspirație este o afacere extrem de nesigură. Așa că în mod nebunesc, intră în tot felul de servicii, spionând și tratând organizațiile ca mijloace de adunare de inteligență care pot clătina limitele minții gentile. Evreii nu numai că doresc să știe ceea ce inamicii lor fac (oricine le este inamic), ci mai vor să știe și ce planifică aceștia. De fapt, pe cât de mult posibil, ei doresc să știe tot ceea ce lumea gândește, înainte ca aceasta să fie pusă în acțiune.
Din moment ce în ultimii mii de ani evreii au răspândit cea mai vicioasă conspirație din istorie și anume distrugerea și preluare tuturor drepturilor oamenilor – au fost fanatici până la punctul în care au devenit paranoici despre spionare și colectarea de informații despre inamicii lor. Asta este de înțeles. Din moment ce crima hidoasă pe care o săvârșesc este în întregime bazată pe secrete și decepție, a ține ascunsă o astfel de conspirație este o afacere extrem de nesigură. Așa că în mod nebunesc, intră în tot felul de servicii, spionând și tratând organizațiile ca mijloace de adunare de inteligență care pot clătina limitele minții gentile. Evreii nu numai că doresc să știe ceea ce inamicii lor fac (oricine le este inamic), ci mai vor să știe și ce planifică aceștia. De fapt, pe cât de mult posibil, ei doresc să știe tot ceea ce lumea gândește, înainte ca aceasta să fie pusă în acțiune.
ADL
ADL-ul, care tradus înseamnă Liga Anti-Defăimării își are baza în America. Chipurile pretinde să protejeze interesele evreiești și să prevină răspândirea „antisemitismului”. Evreii nu au explicat niciodată de ce au nevoie de așa ceva, din moment ce englezii, nemții, italienii sau orice alt grupuri etnic consideră asemenea dispozitive de siguranță drept ne-necesare. Însă în realitate ADL-ul este mult mai mult decât atât. Făcând parte din B’nai B’rith, ea reprezintă nucleul principal al evreilor. Este o organizație puternică și bine finanțată, care operează în propriile noastre frontiere, care nu numai că adună informații despre politicieni, organizații civice, diverși indivizi, etc., ci și despre orice poate deține sau răspândi informații despre conspirația evreiască. Aceștia dețin calculatoare avansate care fac rivalitate celor de la FBI sau CIA și orice informație pe care FBI-ul sau CIA o deține și care este relevantă, va ajunge în cele din urmă în ADL.
ADL-ul, care tradus înseamnă Liga Anti-Defăimării își are baza în America. Chipurile pretinde să protejeze interesele evreiești și să prevină răspândirea „antisemitismului”. Evreii nu au explicat niciodată de ce au nevoie de așa ceva, din moment ce englezii, nemții, italienii sau orice alt grupuri etnic consideră asemenea dispozitive de siguranță drept ne-necesare. Însă în realitate ADL-ul este mult mai mult decât atât. Făcând parte din B’nai B’rith, ea reprezintă nucleul principal al evreilor. Este o organizație puternică și bine finanțată, care operează în propriile noastre frontiere, care nu numai că adună informații despre politicieni, organizații civice, diverși indivizi, etc., ci și despre orice poate deține sau răspândi informații despre conspirația evreiască. Aceștia dețin calculatoare avansate care fac rivalitate celor de la FBI sau CIA și orice informație pe care FBI-ul sau CIA o deține și care este relevantă, va ajunge în cele din urmă în ADL.
Operațiunea
de cenzură
Activitățile ADL-ului se extind. Aceștia sunt extrem de activi în politică – promovându-i pe cei folositori evreilor și distrugându-le reputația și imaginea celor pe care îi consideră necooperativi. De asemenea ei monitorizează toate cărțile, ziarele, știrile și orice altceva care poate afecta conspirația evreiască – și asta include aproape orice lucru semnificativ care se întâmplă în țară. Propagandă. Inventează agresiv, dacă este necesar, articole de știri și le oferă publicului sau mass-mediei – TV, ziare, etc. Nu numai că publică o grămadă de articole propagandiste, însă de asemenea publică un număr mare de cărți care fie sunt în favoarea Israelului și al evreilor, fie îi atacă pe inamicii acestora în mod vicios.
Activitățile ADL-ului se extind. Aceștia sunt extrem de activi în politică – promovându-i pe cei folositori evreilor și distrugându-le reputația și imaginea celor pe care îi consideră necooperativi. De asemenea ei monitorizează toate cărțile, ziarele, știrile și orice altceva care poate afecta conspirația evreiască – și asta include aproape orice lucru semnificativ care se întâmplă în țară. Propagandă. Inventează agresiv, dacă este necesar, articole de știri și le oferă publicului sau mass-mediei – TV, ziare, etc. Nu numai că publică o grămadă de articole propagandiste, însă de asemenea publică un număr mare de cărți care fie sunt în favoarea Israelului și al evreilor, fie îi atacă pe inamicii acestora în mod vicios.
