Evreul de rând, deși îi lipsește abilitatea creativă, are un IQ de 135 (100 este normal). Asta este deasupra procentului de 98%. În plus, majoritatea sunt educați. În timp ce inteligența și educația avansată sunt de dorit cât și importante, problema este că cei care se auto-numesc „aleșii lui dumnezeu” fac asta în detrimentul Gentililor, în ardoarea lor neînduplecată după dominarea mondială evreiască.
Acești oameni au jucat din ambele părți împotriva părții de mijloc, timp de secole, astfel încât să îi inducă în eroare pe Gentili. Un exemplu primar este faptul că Israelul este democratic în mod deschis, însă lucrează pentru a promova comunismul din spatele cortinei. Pentru a adăuga și mai multă decepție, mass media condusă de evrei se va plânge și va publica orice nedreptăți făcute la adresa evreilor din fosta Uniune Sovietică, în permanență. Neștiut de mulți, evreii au deținut controlul Kremlinului de la bun început. Acesta era doar un front. Nu le pasă cât de mulți dintre ei trebuie să fie sacrificați pentru a-și aduce planul la bun sfârșit. Succesul lor rezultă din controlarea ambelor părți.
Dacă poți înțelege cele de mai sus, programul creștinismului este extrem de evident. Pe de o parte, aceștia spun că sunt împotriva creștinismului, însă, din spatele cortinei, conduc întregul program, deoarece aceștia sunt în pozițiile cheie. Papa Ioan Paul al II-lea, care a fost născut dintr-o mamă evreică (Katz), este doar unul dintr-un șir întreg de popi catolici evrei. De asemenea, există mulți alți cardinali catolici, episcopi și clerici de rang înalt care sunt evrei, toți controlând pozițiile importante din această instituție. Pretinsă în mod public, persecuția creștină este extrem de isteață, deoarece mulți nu se vor gândi prea mult pe tema asta. Aproape orice carte pe tema Inchiziției face evident faptul că evreii au fost victimizați, deși autorii omit să menționeze că însăși Inchiziția a fost condusă și executată de evreii din biserica catolică. Toate acestea pentru a crea o diversiune, la fel ca și conceptul creștin al Diavolului, care îi menține pe creștini cu frică și sub controlul lor.
Mass-media controlată de evrei s-a aflat dintotdeauna în spatele blasfemiei aduse Adevăratului Zeu Creator Satan și a descris Zeii Originari drept monștrii și sperietori. Îi înjosesc și îi ilustrează drept bufonii lumii. Un exemplu perfect este un film pe care l-am găsit în majoritatea magazinelor video, cu titlul „Dagon”. Dagon a fost Zeul gentililor fenicieni și filistini. Cutia are un monstru hidos pe ea și aparține genului „horror”. Numărul filmelor înjositoare legate de Satan este fără sfârșit. Acesta este ilustrat drept simbolul tuturor lucrurilor diabolice, prezentat ca un monstru amenințător ce posedă sufletele și îi osândește în flăcările veșnice – iar acestea nu sunt decât câteva exemple.
În timp ce evreii protestează în mod deschis împotriva creștinismului, aceștia îl promovează din spatele scenei. Creștinii primesc perioadele de timp esențiale și mult mai multă publicitate pozitivă de la mass media evreiască. Creștinismul nu este decât un program pregătitor. Reprezintă pasul esențial către ateism, care, la rândul său, reprezintă esența comunismului. Adevăratul scop al bibliei este promovarea comunismul, în care toată puterea spirituală este abandonată și refuzată. Fiindcă creștinismul este o religie falsă, nimic sau foarte puțin se întâmplă vreodată în acesta, care să fie de natură spirituală. Oamenii inteligenți care își folosesc abilitatea de a gândi, adesea aderă la ateism, în timp ce oile rămân înrobite. Scopul comunismului evreiesc este ca statul condus de evrei să devină „zeu” și ca toată credința și cunoaștere spirituală să fie distrusă din rândul populației. Puterile spirituale sunt deținute de cei ce conduc – adică de evrei. Scopul creștinismului este de a face lumea să creadă că puterea spirituală și orice aparține de ocult și lumea spiritelor nu sunt nimic altceva decât ficțiune. Și de această dată joaca de ambele părți, împotriva părții de mijloc, fiindcă producători evrei de filme și scenarii îndură în mod public criticile pentru ridiculizarea creștinilor în filme și seriale, însă din spatele scenelor, aceștia le promovează.
Pasajul de mai jos a fost luat dintr-un articol ce dezvăluie măsura în care este extins controlul evreiesc asupra mass-mediei:
Realitatea controlului evreiesc:
Știrile online și media divertismentul:
Cel mai mare conglomerat media din prezent este compania Walt Disney, al cărei șef și director general, Michael Eisner, este un evreu. Imperiul Disney, condus de către un om descris de un analist media drept un „obsedat de control,” include nenumărate companii de producere (Televiziunea Walt Disney, televiziunea Touchstone, Buena Vista), propria sa rețea prin cablu ce conține 14 milioane de abonați și două companii video de producere.
Departamentul de lung metraje a grupului Walt Disney, departament condus de Joe Roth (de asemenea evreu), include imaginile Touchstone, Hollywood și Caravan. Disney de asemenea deține Filmele Miramax, condus de frații Weinstein. În 1984 când compania Disney era condusă de către familia gentilă Disney, înainte ca Eisner să fie la conducere, se rezuma la divertisment pentru familie. În timp ce încă mai deține drepturi la Albă-ca-zăpada, sub conducerea lui Eisner, compania s-a extins în produceri de violență grafică și sex. În plus, are alte 225 stații afiliate în Statele Unite și este proprietar de acțiuni în multe companii TV europene.
Subsidiarul la ABC, ESPN, este condus de președintele și directorul general Steven Bornstein, un evreu. Această corporație de asemenea are cote din televiziunea Lifetime și companiile de cablu ale rețelei de Arte & Divertisment. Rețeaua Radio ABC deține 11 stații de radio AM și 10 FM, din nou în orașe mari ca New York, Washington, Los Angeles și are peste 3400 afilieri. Deși inițial o companie de telecomunicații, orașele Capital/ABC au obținut peste $1 miliard din reclame în 1994. Deține 7 ziare, Publicațiile Fairchild, Chilton și Grupul Diversified de Publicații.
Time Warner Inc este a doua companie internatională gigant. Directorul general și șeful consiliului, Gerald Levin, este evreu. Subsidiarul Time Warner, HBO, este cea mai mare rețea TV cu plată din țară. Muzica Warner este de departe cea mai mare companie de înregistrări, cu 50 de etichete, dintre care cel mai mare este Warner Brothers Records, conduse de Danny Goldberg. Stuart Hersch este președintele Warnervision, unitatea de producere video a Warner Music. Goldberg și Hersch sunt evrei. Warner Music a fost de la început un susținător al „rap-ului de gangsteri”. Prin intermediul legăturii cu Interscope Records, a ajutat la popularizarea unui gen de muzică a cărui versuri îi îndeamnă pe negrii să comită acte de violență împotriva albilor.
Pe lângă cablu și muzică, Time Warner este profund implicat în producția publicațiilor și filmelor de lung metraj (Studioul Warner Brothers). Divizia de publicare Time Warner (seful editor – Normal Pearlstine, un evreu) este cel mai mare editor de reviste din țară (Time, Sports Illustrated, People, Fortune).
Când Ted Turner, un gentil a licitat pentru a cumpăra CBS-ul în 1985, a creat panică în sălile de conferință din întreaga națiune. Turner a făcut o avere din reclame și apoi a construit o rețea TV de știri, CNN. Deși Turner a angajat un număr semnificativ de evrei în poziții executive cheie din CNN și nu a afișat niciodată opoziție publică împotriva intereselor evreiești – acesta este un om cu un ego mare și are o personalitate puternică – a fost privit de șeful William Paley (pe numele său Palnisky, un evreu) și alți evrei de la CBS drept de necontrolat: un tun cu fitilul aprins care în timp s-ar fi putut întoarce împotriva lor.
Și mai mult, omul de știri Daniel Schorr (alt evreu), care a lucrat pentru Turner, a acuzat în mod public că șefului său anterior îi displăceau evreii. Pentru a bloca oferta lui Turner, directorii CBS au invitat magnatul Laurence Tisch al teatrului, hotelurilor și țigărilor evreiești, pentru a lansa o preluare „amicală” a companiei și, din 1986 până în 1995, Tisch a fost șeful și directorul general al CBS, eliminând orice pericol al unei influențe non-evreiești din aceasta. Eforturile ulterioare ale lui Turner de a cumpăra o rețea majoră au fost blocate de Time Warner, deținut de Levin, care are aproape 20% din stockurile CBS-ului și are putere veto în orice înțelegere majore.
Viacom Inc., condus de Sumner Redstone (născut Murray Rothstein – un evreu), este a treia cea mai mare corporație mega-media, cu venituri de peste $10 miliarde pe an. Viacom, care produce și distribuie programe TV pentru 3 din cele mai mari rețele, deține 12 stații de televiziune și 12 stații radio. Produce filme de lung metraj prin intermediul Paramount Pictures, condus de Sherry Lansing – altă evreică. Divizia de publicații include Prentice Hall, Simon & Schuster și Pocket Books. Distribuie video-uri în peste 4000 de magazine Blockbuster. Șefii Viacom declară că sunt în insolvență, însă este cel mai mare furnizor de programe prin cablu al lumii, prin Showtime, MTV, Nickelodeon și alte rețele. Din 1989, MTV și Nickelodeon au obținut părți din ce în ce mai mari din televiziunea pentru tineri.
Prin intermediul celor 3 companii media aflate la mâna evreilor și care de departe sunt cele mai mari companii media globale, este greu de crezut că un nivel atât de mare de control a apărut fără nici-un efort din partea acestora. Cât despre celelalte mari compania media de vârf, numărul 4 pe listă îl ocupă Corporația Murdochțs News, care deține Fox TV și 20th Century Fox Films. Murdoch este gentil, însă Peter Chermin, șef al studioului de filme Murdoch și care și controlează producția TV, este evreu. Numărul 5 pe listă este Corporația japoneză Sony, a cărei subsidiar SUA, Sony în America, este condusă de Michael Schulhof, un evreu. Alan Levin, evreu și el, conduce divizia Sony Pictures.
Majoritatea producătorilor TV și filme care nu sunt deținute de corporații majore sunt de asemenea controlate de evrei. De exemplu, New World Entertainment, declarat de un analist media drept „un producător de programe TV independent în Statele Unite” este deținut de Ronald Perelman, un evreu. Cea mai cunoscută companie minoră de media, Dreamworks SKG, este strict cușer. Dream Works a fost formată în 1994, în mijlocul unei publicități exagerate de către mogulul industrial David Geffen, șeful inițial al Disney Pictures Jeffrey Katzenberg și directorul de film Steven Spielberg, toți trei fiind evrei. Compania produce filme, desene animate, programe TV și muzică. Alte companii majore de producere, MCA și Universal Pictures, ambele sunt deținute de compania Seagram, Ltd. Președintele și directorul general al Seagram, gigantul lichioarelor, este Edgar Bronfman Jr., care de asemenea este președintele Congresului Mondial al evreilor.
Este destul de bine cunoscut faptul că evreii au controlat producerea și distribuirea filmelor de la debutul industriei filmului la începutul secolului 20. Și în zilele noastre, a rămas la fel. Filmele produse de 5 dintre cele mai mari companii de filme de lung metraj menționate mai sus – Disney, Warner Brothers, Sony, Paramount (Viacom) și Universal (Seagram) – reprezintă 74% din totalul vânzărilor Box Office pentru primele 8 luni în 1995.
Cele mai mari 3 rețele de difuzare TV obișnuiau să fie ABC, CBS și NBC. Prin intermediul consolidării imperiilor mass-media, aceste rețele nu mai sunt rețele independente. Chiar și când erau independente, fiecare rețea era controlată de un evreu, de la bun început: ABC-ul de către Leonard Goldenson, CBS de către William Paley și apoi de Lawrence Tisch, NBC-ul a fost condus la început de către David Sarnoff și apoi de către fiul său, Robert.
De-a lungul unui interval de timp de câteva decade, aceste rețele au fost îndesate cu personal evreiesc din cap până-n picioare și evreimea esențială a televiziunii prin cablu nu s-a schimbat atunci când au fost integrați de alte corporații. Prezența evreiască în știrile de la TV rămâne destul de puternică.
După cum s-a spus deja, ABC-ul face parte din compania Disney, deținută de Eisner și producătorii executivi ai știrilor ABC sunt cu toții evrei: Victor Neufeld (20-20), Bob Reichbloom (Good morning America) și Rick Kaplan (World News Tonight). CBS a fost recent cumpărat de corporația Westinghouse Electric. Cu toate acestea, omul pus la conducere de către Lawrence Tisch, Eric Ober, rămâne președinte la știrile CBS; Ober este evreu. La NBC, acum deținut de către General Electric, președintele știrilor NBC – Andrew Lack, este evreu, la fel ca și producătorii executivi, Jeff Zucker (de la Today), Jeff Gralnick (NBC Nightly News) și Neal Shapiro (Dateline).
Mass-media ziarelor care se ia după știrile de la TV, gazete zilnice, reprezintă cel mai influent mediu de informare din America. 60 de milioane de exemplare sunt vândute (și probabil citite) în fiecare zi. Aceste milioane se împart în 1500 publicații diferite. Se poate crede că numărul destul de mare de ziare diferite din America poate proteja împotriva controlului și manipulării evreiești. Cu toate asta, acesta nu este cazul. Există puțină independență, iar competiția e și mai scăzută, așa că reprezentarea propriilor noastre interese fiind mult mai mică decât putem observa.
Zilele în care majoritatea orașelor și chiar localitățile dețineau nenumărate ziare independente publicate de localnici cu legături apropiate de comunitate locală, sunt de mult istorie. În prezent, majoritatea ziarelor „locale” sunt deținute de un număr destul de restrâns de companii majore controlate de executivi care trăiesc și lucrează la sute sau chiar mii de kilometrii depărtare.
Chestia este că doar aproape 25% din cele 1500 ziare din țară sunt deținute în mod independent; restul aparținând lanțurilor companiilor majore. Doar câteva sunt destul de mari astfel încât să mențină personalul angajat ce raportează actualități din comunitățile locale; restul depind de imperiile mass-media pentru toate știrile la nivel național și internațional.
Imperiul Newhouse al fraților evrei Samuel și Donald Newhouse ne oferă un bun exemplu al lipsei enorme de competiție reală între gazetele zilnice din America: de asemenea ilustrează apetitul insațiabil pe care evreii l-au arătat pentru toate organele de manipulare a opiniei publice, incluzând anumite corporații majore și importante, cum ar fi Cleveland Plain Dealer, Newark Star-Ledger și New Orleans Times-Picayune; cel mai mare conglomerat de publicare de cărți al națiunii, Random House, cu toate subsidiarele sale; Newhouse Broadcasting, ce constă în 12 stații de distribuire TV și 87 de programe TV, incluzând unele din cele mai mari rețele din țară; suplimentul de duminică – Parade, cu un tiraj de mai mult de 22 milioane de copii pe săptămână; peste douăzeci de reviste, incluzând New Yorker, Vogue, Madmoiselle, Glamour, Vanity Fair, Bride's, Gentlemen's Quarterly, Self, House & Garden și toate celelalte reviste ale grupului Conde Nast.
Acest imperiu evreiesc mass-media a fost fondat de defunctul Samuel Newhouse, un imigrant din Rusia. Această îndopare cu atât de multe ziare deținute de familia Newhouse a fost posibilă datorită faptului că ziarele nu sunt susținute de abonați, ci de firmele cărora acestea le fac publicitate. Acestea sunt veniturile din reclame – și nu din restul colectat de la cititori – care plătește salariile editorilor și produce profit pentru proprietar.
Oricând firmele majorele de publicitate dintr-un oraș decid să favorizeze un ziar în locul altuia prin intermediul afacerilor, ziarul favorizat va avea prosperitate, pe când competitorul va fi tras în jos. De la începutul secolului 20, când puterea negustorească a evreilor din America a devenit o forță economică dominantă, a existat o creștere serioasă în numărul ziarelor americane deținute de evrei, acompaniat de o descreștere la fel de mare în numărul ziarelor competitoare deținute de Gentili – în principiu, acesta este un rezultat al politicilor de publicare a comercianților evrei.
Și mai mult, chiar și acele ziare care încă se mai află sub conducere și administrare gentilă, sunt complet dependente de veniturile de la companiile de publicitate evreiești, iar știrile și editoriale sunt constrânse de plăcerile sau displăcerile evreilor. Principiul că „cine plătește, poruncește” se aplică în orice.
Cele trei ziare evreiești
Suprimarea competiției și stabilirea monopolurilor locale în ceea ce ține de răspândirea știrilor și a opiniei publice, au fost definite de creșterea controlului evreiesc asupra ziarelor americane. Abilitatea evreilor rezultată din folosirea presei ca un instrument lipsit de opoziție împotriva politicilor evreiești, cu greu poate fi ilustrată prin altceva decât prin exemple legate de 3 dintre cele mai prestigioase și influente ziare: New York Times, Wall Street Journal și Washington Post.
Acestea trei, dominând capitalul financiar și politic al Americii, reprezintă ziarele care stabilește direcția și norma pentru aproape toate celelalte ziare. Acestea decid ce înseamnă sau nu o știre, la nivel național și internațional. Acestea reprezintă originea sursei de știri; celelalte doar copiază. Toate aceste 3 ziare sunt în mâinile evreilor.
New York Times a fost fondat în 1851 de doi Gentili, Henry Raymond și George Jones. După ce aceștia au decedat, ziarul a fost cumpărat în 1896 din moștenirea lui Jones de către un editor evreu bogat, Adolph Ochs. Strănepotul acestuia, Arthur Ochs Sulzberger Jr., este editorul și directorul general al acestui ziar în prezent. Editorul executiv este Max Frankel, iar editorul administrator este Joseph Lelyveld. Și aceștia 2 sunt evrei. De asemenea, familia Sulzberger deține prin intermediul companiei New York Times, 33 alte ziare, incluzând Boston Globe; 12 reviste – incluzând McCall și Family Circle cu un tiraj de mai mult de 5 milioane fiecare; 7 posturi radio și TV; un sistem de cablu TV și 3 Edituri.
Serviciul de știri New York Times transmite reportaje, articole și fotografii de la ziarul New York Time la 506 alte ziare, agenții de știri și reviste.
De importanță similară la nivel național este Washington Post, care prin stabilirea „scurgerilor de informații” în agențiile guvernului de la Washington, monitorizează din interior subiecte de știri ce includ guvernul federal. Washington Post, la fel ca și New York Times, a avut o origine non-evreiască. A fost fondat în 1877 de Stilson Hutchins și cumpărat în 1905 de către John McLean după care a fost moștenit de Edward McLean.
Însă, în iunie 1933, la apogeul Marii Depresii, ziarul a fost forțat să dea faliment. Acesta a fost cumpărat la licitație de către Eugene Meyer, un om de afaceri evreu. Washington Post este acum deținut de Katherine Meyer Graham, fiica lui Eugene Meyer. Este principala deținătoare de acțiuni și șefa consiliului de la Washington Post. În 1979 a numit în funcția de editor al ziarului chiar pe fiul său, Donald. De asemenea, acum deține postul de președinte și director general al Washington Post. De asemenea, Washington Post Co. deține alte acțiuni în ziare, TV și reviste, cel mai remarcabil fiind revista săptămânală de pe locul doi în America, Newsweek.
Ziarul Wall Street, care vinde 1,8 miliarde de copii în fiecare zi, este ziarul cu cel mai mare tiraj zilnic al națiunii. Este deținut de Dow Jones & Company Inc., o corporație din New York care de asemenea editează 24 alte gazete zilnice și tabloidul financiar săptămânal Barron, pe lângă altele. Șeful și directorul general al Dow Jones este Peter Kann, un evreu. Kann de asemenea deține postul de șef și editor în jurnalul Wall Street.
Majoritatea dintre celelalte ziare majore din New York nu se află într-o situație mai bună decât New York Times și Wall Street. New York Daily News este deținut de dezvoltatorul imobiliar Mortimer B. Zuckerman. Village Voice este proprietatea personală a lui Leronard Stern, miliardarul evreu al firmei de aprovizionare pentru animale de companie Hartz Mountain.
Alte mass-media
Povestea este aproape la fel cu ce mai rămâne din media, la fel și cu programele TV, radio și cu ziarele. Consideră, de exemplu, ziarele. Există doar 3 publicații din Statele Unite: Time, Newsweek și U.S. News & World Report. Time, cu un tiraj săptămânal de 4,1 milioane, este publicat de un subsidiar al Time Warner Communications.
Directorul general al Time Warner Communications, cum a fost menționat mai sus, este Gerald Levin, un evreu. Newsweek, menționat mai devreme, este publicat de Washington Post Company, deținut de evreica Katherine Meyer Graham. Tirajul săptămânal este de 3,2 milioane. U.S. News & World Report cu un tiraj săptămânal de 2,3 milioane este deținut și editat de Mortimer Zuckerman, un evreu. Zuckerman, de asemenea deține Atlantic Monthly și ziarul tabloid New York – Daily News, care este al 6-lea ziar în țară.
Printre conglomerații giganți de editori de cărți, situația este de asemenea evreiască. Trei dintre șase cele mai mari edituri din Statele Unite, conform Publisher Weekly sunt deținute sau controlate de evrei. Cele trei sunt de primă clasă, Random House (cu multiplii săi subsidiari, incluzând Crown Publishing Group), cel de pe locul trei Simon & Schuster și cel de pe locul șase, Time Warner Trade Group (incluzând Warner Books și Little Brown). Altă editură de o semnificație deosebită este Western Publishing. Deși este pe locul 13 între editurile din SUA, este pe primul loc în cărți pentru copii, având o cotă de mai mult de 50% pe piață. Șeful și directorul general, Richard Snyder este evreu, tocmai înlocuindu-l pe Richard Bernstein, alt evreu.
Efectul Mass Mediei controlate de evrei.
Aceasta este realitatea legată de controlul evreilor din America, asupra mass-mediei. Oricine dorește să petreacă câteva ore într-o bibliotecă mare, poate verifica acuratețea celor spuse. Sper că aceste fapte sunt tulburătoare pentru tine. Ar trebui oare ca o minoritate să dețină o asemenea putere? Cu siguranță că nu și, permițând oamenilor cu principii ca cele exprimate în Talmud să determine ce citim și ce vedem la TV, în efect, oferă acestei minorități puterea de a forma mințile noastre să se potrivească cu interesele propriului lor Talmud, interese pe care așa cum am demonstrat sunt diametral opuse intereselor oamenilor noștri.
Permițându-le evreilor să controleze știrile și divertismentul, facem mai mult decât să le dăm o influență decisivă în sistemul nostru politic și un control virtual asupra guvernului; de asemenea le dăm controlul asupra minților și sufletelor copiilor noștri, ale căror comportament și idei sunt modelate mai mult de filmele și de televiziunea evreiască decât de proprii lor părinți, școli și orice altă influență.
