Ceea ce urmează este un fragment din „The White Man`s Bible” de Ben Klassen:
Mărturia unui evreu – implicațiile devastatoare a lui Pavel din Tars și
a creștinismului, în distrugerea civilizației romane.
Cele de mai jos au fost
scrise de Marcul Eli Ravage, un scriitor evreu (1884-1965). A apărut în revista
Century, la februarie 1928. Acest articol este atât de clar și direct, iar
implicațiile acestuia sunt atât de ambițioase, încât întreg dezastrul precizat
atât de explicit aici, îi scapă pe deplin creștinului de rând zăpăcit cap.
UN CAZ REAL ÎMPOTRIVA EVREILOR
”Bineînțeles că ne repugnați. Nu are rost să afirmați contrariul. Așa
că, hai să nu pierdem deloc timpul cu tăgăduiri și alibiuri. Voi înșivă știți
că o faceți, și o știu și eu, și ne înțelegem unii cu ceilalți. Doar ca să
clarific, unii dintre prietenii voștri cei mai buni sunt evrei. Cred că am mai auzit
despre asta, odată sau de două ori până acum. Și cunosc, de asemenea, că nu mă
includeți pe mine personal – ”mine” fiind orice individ evreu în parte – când vă
aruncați asupra noastră în maniera voastră en-gros, pentru că sunt, ei bine, atât
de diferit, nu știți, aproape pe atât de bun ca unul dintre ai voștri. Această
mică scutire nu mă duce, în vreun fel, la recunoștință; însă n-are importanță
acum. Felul agresiv, băgăreț și materialist este ceea ce vă displace – acestea,
într-un cuvânt, îmi amintesc atât de mult de frații voștri aristocratizați. Ne
înțelegem perfect unul cu celălalt. Nu o pun la suflet împotriva voastră.”
”Dumnezeule, nu ocărăsc pe nimeni pentru că displace pe cineva. Lucrul
care mă intrigă cu privire la această afacere antievreiască, pe care voi o jucați,
este lipsa voastră absolută de tărie de caracter. Sunteți atât de indirecți și
ocolitori cu ea, veniți cu scuze atât de transparente, păreți a suferi atât de
oribil de conștiință de sine, încât, dacă prestația nu ar fi grotească, aceasta
ar fii de-a dreptul iritantă.”
”Nu e ca și cum ați fi amatori: pentru că faceți asta de mai bine de
cincisprezece secole. Cu toate acestea, privindu-vă și luând seama la
pretextele voastre copilărești, rămân cu impresia că n-ați știut niciodată care
sunt adevăratele motive. Ne repugnați, însă nu cunoașteți de ce anume. Vă
gândiți la noi scuze – motive, după cum le numiți voi – la fiecare câteva zile.
Va-ți strâns justificări de-a lungul acestor multe sute de ani, și fiecare
invenție nouă este mai hazlie decât ultima, și fiecare scuză nouă o contrazice
și o anihilează pe cea precedentă. Nu cu mult timp în urmă obișnuiam să aud că
noi eram nehaliți de bani și materialiști comerciali; acum reclamația este
împrăștiată peste tot, că, nicio meserie și nicio profesie nu este în siguranță
împotriva invaziei evreiești. Noi suntem, dacă vă vine să credeți, în același
timp tribali și exclusivi, dar și neasimilabili deoarece noi nu ne încrucișăm
cu voi; de asemenea, mai suntem și ariviști și băgăreți, și un pericol pentru
integritatea voastră rasială.”
”Standardele noastre de trai sunt atât de modeste încât constituim
mahalalele orașelor voastre și a industriilor pline de sudoare, și atât de
înalte încât vă copleșim din cele mai scumpe secțiuni rezidențiale. Ne eschivăm
de datoriile noastre patriotice în timp de război, deoarece suntem pacifiști din
fire și tradiție, în timp ce suntem conspiratori nemaipomeniți a războaielor
universale și beneficiarii de top ai acestora (vezi ”Protocoalele Înțelepților
Sionului.”)”
”În același timp, suntem fondatorii și adepții conducători ai
capitalismului, dar și autorii șefi ai rebeliunii împotriva capitalismului. Cu
siguranță că istoria nu a cunoscut nimic care să ni se asemene, când vine vorba
de versatilitate. Ah! Aproape am uitat de motivul motivelor. Noi suntem
încăpățânații care niciodată nu au acceptat creștinismul, și noi am fost
poporul criminal care i-a crucificat fondatorul.”
”Însă vă spun: vă înșelați pe voi înșivă. Vă lipsește atât
autocunoașterea cât și râvna de a confrunta faptul în mod fățiș și de a dobândi
adevărul. Repugnați evreii nu pentru că noi l-am răstignit pe Iisus, după cum
unii dintre voi par a crede, ci pentru că noi l-am născut. Adevărata voastră altercație
cu noi nu se datorează faptului că noi am respins creștinismul, ci pentru că
noi vi l-am impus! Neglijența voastră și acuzațiile contradictorii împotriva noastră
nu sunt un plasture peste ticăloșenia delictului nostru istoric dovedit. Ne
acuzi că am stârnit revoluție în Moscova. Să presupunem că admitem acuzația.
Așa, și? Comparativ cu ceea ce Pavel, evreul din Tars, a realizat în Roma, revolta
rusească este un simplu tărăboi de stradă. Vă agitați și vă înfuriați pe
influența evreiască necuvenită din palatele tale teatrele și de film. Foarte
bine; aveți dreptate, oftatul vă este bine fondat. Însă ce este aceasta în
comparație cu influența noastră amețitoare din bisericile, școlile,
legislațiile și guvernele voastre, și chiar a gândurilor pe care le stresați în
fiecare zi? Un rus neghiob copiază un set de documente, pe care le publică
într-o carte numită ”Protocoalele Înțelepților Sionului”, care arată că noi am
complotat pentru a provoca Războiul Mondial. Noi credem în acea carte. De
acord! De dragul discuției, noi ne subscriem fiecărui cuvânt cuprins în acea carte.
Aceasta este veritabilă și autentică. Însă ce este aceasta în comparație cu
conspirația istorică de netăgăduit, pe care noi am efectuat-o și pe care nu am
negat-o niciodată, deoarece voi nu ați avut niciodată curajul de a ne acuza de
ea, și a cărei întreagă înregistrare istorică o poate citi oricine?”
”Dacă chiar ești serios atunci când vorbiți de complotările evreiești, n-ar
trebui oare să vă direcționați atenția către una care merită cu adevărat a fi
dezbătută? Ce rost are să vă irosiți vorbele pe presupusul control al opiniei
voastre publice de către bancherii, proprietarii de ziare și magnații de filme
– toți evrei – când, la fel de bine și pe drept, ne puteți acuza de controlul
dovedit al întregii civilizații, prin evangheliile evreiești?”
”Nu ați început încă să evaluați adevărata adâncime a vinovăției noastre.
Suntem intruși. Suntem perturbatori. Suntem subversivi. V-am luat lumea voastră
naturală, idealurile voastre și destinul vostru, și le-am transformat în
ravagii. Ne-am aflat nu numai la temelia recentului Război Mondial, ci la temelia
majorității războaiele voastre; nu am stârnit numai revoluția rusă, ci fiecare
revoluție majoră din istorie. Noi am adus discordie, confuzie și frustrare în
viața voastră publică și personală. Încă mai facem asta. Nimeni nu poate
prezice cât de mult vom continua cu toate în felul acesta.”
”Aruncați o scurtă privire în trecut și observați ce s-a întâmplat. Cu
nouăsprezece secole în urmă erați o rasă păgână, inocentă și lipsită de griji.
Dădeați închinare la nenumărați Zei și Zeițe, la spiritele aerului, la cele ale
cursurilor de apă și ale ținuturilor împădurite. Vă mândreați fără rușine cu
corpurile voastre goale. Sculptați chipuri ale Zeilor voștri și figuri omenești
tantalice. Găseați plăcere în luptele din arene și de câmp. Războiul și sclavia
erau instituții fixe în sistemele voastre. Răsfățându-vă pe dealurile și prin
văile ținuturilor voastre splendide, ați început să meditați asupra minunilor
și misterelor vieții, și ați pus bazele științei naturale și a filozofiei. Cultura
voastră a fost una nobilă, senzuală, netulburați de usturimea cugetului social
sau de orice fel de îndoieli sentimentale cu privire la egalitatea umană.”
”Cine știe cât de glorios și măreț ar fi fost acum destinul vostru, dacă
v-am fi lăsat în pace. Însă noi nu v-am lăsat. Am intrat în scenă și v-am
dărâmat structura frumoasă și generoasă pe care o cultivaserăți, și astfel am
schimbat întregul curs al istoriei voastre. V-am cucerit cum nici un imperiu
de-al vostru nu a subjugat vreodată Africa sau Asia. Și am făcut asta fără
armate, fără gloanțe, fără sânge și tumult, fără nici un fel de forță. Am
realizat asta exclusiv prin măreția irezistibilă a spiritului nostru, prin idei
și propagandă. V-am transformat în purtători voitori dar inconștienți ai
misiunii noastre către întreaga lume, către rasele barbare ale pământului,
către nenumăratele generațiile nenăscute încă. Fără să înțelegeți pe deplin ce
vă făceam, ați devenit agenții noștri liberi pentru tradiția noastră rasială, purtându-ne
evangheliile până la capetele neexplorate ale pământului. Obiceiurile noastre
tribale au devenit miezul codului vostru moral. Legile noastre tribale au saturat
fundamentul bazic a mărețelor voastre constituții și sisteme legale. Legendele
și poveștile noastre folclorice reprezintă acum doctrina voastră sacră, pe care
le-o fredonați infanților voștri. Poeții noștri v-au umplut culegerile de
imnuri și cărțile cu rugăciuni. Istoria noastră națională a devenit
indispensabilă pastorilor, preoților și a savanților voștri. Împărații noștri, politicienii,
profeții și războinicii noștri sunt eroii voștri. Mica noastră țară antică este
Pământul vostru Sfânt. Literatura noastră națională este Sfânta voastră
Biblie.”
”Ceea ce oamenii noștri au cugetat și propovăduit, a devenit țesutul
indisolubil al graiului și tradiției voastre, până acolo încât niciunul dintre
ai voștri nu poate fi considerat educat, dacă nu este familiarizat cu
patrimoniul nostru rasial. Meșteșugarii și pescarii evrei sunt învățătorii și
sfinții voștri, cu incalculabile statui sculptate în asemănarea lor și cu
nenumărate catedrale ridicate în amintirea lor. O evreică a ajuns să fie
idealul maternității și feminității voastre. Un profet rebel evreu este figura
principală a închinării voastre religioase. V-am dărâmat idolii, v-am desconsiderat
moștenirea rasială și în locul lor v-am substituit Dumnezeul nostru și
tradițiile noastre. Nicio cucerire din istorie nu se poate compara, nici măcar
pe departe, cu această lovitură brută a succesului pe care l-am avut,
cucerindu-vă pe voi.”
”Cum am făcut toate acestea? Aproape prin accident. Cu acum aproape două
mii de ani în urmă, în îndepărtata Palestina, religia noastră a intrat în
declin și materialism. Schimbătorii de bani erau în posesia templului. Preoții decăzuți
și egoiști ne-au înșelat poporul și s-au îngrășat pe seama asta.”
”În acea vreme s-a ridicat un tânăr patriot idealist, care a cutreierat
țara, îndemnând la o deșteptare a credinței. Nu avea în gând înființarea unei
noi biserici. Asemenea tuturor profeților dinaintea lui, scopul lui a fost de a
purifica și revitaliza credințele vechi. Acesta a atacat preoții și a scos
schimbătorii de bani din templu. Acest lucru l-a băgat în conflict cu conducerea
și cu pilonii acesteia. Autoritățile romane, care ocupau țara, văzând agitația
lui revoluționară ca pe un efort politic de a-i detrona, l-au arestat, judecat
și condamnat la moarte prin crucificare – o formă obișnuită de execuție din
acea vreme.”
”Adepții lui Iisus din Nazaret, în principal sclavi și muncitori săraci,
în doliul și dezamăgirea lor, au întors spatele lumii și s-au grupat într-o
fraternitate de nedizidenți pacifiști, împărtășind amintirea conducătorului lor
crucificat și trăind împreună în stil comunist. Erau pur și simplu o nouă sectă
în Iudeea, fără vreo putere sau însemnătate, nici prima, nici ultima de acest
fel. Noul crez a devenit proeminent numai după distrugerea Ierusalimului de
către romani. Atunci, un evreu patriot pe nume Pavel sau Saul, a zămislit idea
de a înjosi puterea romană prin distrugerea moralei – sau a celor care o promovau –
cu niște doctrine ale dragostei și a supunerii pasive, toate predicate de mica sectă
a creștinilor evrei. Acesta a devenit apostolul Gentililor, el care până acum,
a fost unul dintre cei mai activi persecutori ai mișcării. Și atât de bine și-a
pregătit Pavel lucrarea sa, încât, în patru secole, marele imperiu care a subjugat
Palestina împreună cu jumătate din lume, a ajuns decât un morman de ruine. Iar
legea care a venit direct din Sion, a devenit religia oficială a Romei.”
”Acesta a fost începutul dominației noastre în lume. Însă acesta nu a
fost decât un început. Din acest moment, istoria voastră este puțin mai mult
decât o bătălie pentru stăpânire între vechiul vostru spirit Păgân și spiritul
nostru evreiesc. Jumătate din războaiele voastre, mari și mici, sunt războaie
religioase, luptate din pricina interpretării a câte-un lucru din
învățăturile noastre. Nu va-ți descotorosit de simplitatea voastră religioasă
primitivă, atentând la practicile învățăturii romane păgâne, decât din vremea
lui Luther, care, înarmat cu evangheliile noastre, s-a ridicat pentru a vă pune
pe voi la pământ și pentru a reîntrona patrimoniul nostru. Ia cele trei
revoluții principale din timpurile moderne – revoluția franceză, americană și
rusă. Ce sunt acestea dacă nu triumful ideii evreiești a dreptății sociale,
politice și economice?”
”Iar sfârșitul este mult prea departe. Încă vă dominăm. Chiar în acest
moment, bisericile voastre vă sunt sfâșiate de războiul civil dintre
fundamentaliști și moderniști, adică dintre aceia care se agață cu toată
puterea lor de învățăturile și tradițiile noastre în mod literal, și aceia care
se luptă, cu pași mărunți, să ne izgonească. În Dayton, Tennessee, o comunitate
Biblică interzice învățăturile științei voastre deoarece acestea intră în
conflict cu explicația noastră antică și evreiască, cu privire la originea
vieții; iar dl. Bryan – liderul Ku Klux Klan anti-evreu din Democratic National
Convention – se angajează în lupta supremă a vieții lui, în folosul nostru,
fără să observe contradicția. Din nou și din nou, patrimoniul puritan al Iudeei
erupe în valuri de cenzuri, legi duminicale și legi de prohibiții naționale.
Și, în timp ce toate acestea au loc, voi pălăvrăgiți despre influența evreiască
din filme!”
”Mai e de mirare că ne repugnați? Am pus capac progresului vostru. Noi
v-am impus o carte străină și o credință străină, pe care nu le puteți înghiți sau
digera, care intră în conflict direct cu spiritul vostru nativ, care vă ține
într-o eternă anxietate și pentru care vă lipsește atât duhul de a o respinge, cât
și cel de a o accepta pe deplin. Bineînțeles că niciodată nu ne-ați acceptat
învățăturile creștine pe deplin. În inimile voastre încă mai sunteți păgâni.
Încă mai iubiți războiul, chipurile cioplite și competițiile. Încă vă mai
mândriți cu gloria sculpturilor umane nude. Cugetul vostru social, în ciuda
întregii democrații și a tuturor revoluțiilor voastre sociale, încă mai rămâne
o chestiune imperfectă și demnă de compătimire. Pur și simplu v-am împărțit
sufletul, v-am zăpăcit impulsurile, v-am paralizat dorințele. În mijlocul
luptei, sunteți obligați să îngenunchiați în fața celui care va ordonat să vă
întoarceți celălalt obraz, care a spus ”nu vă împotriviți celui ce vă face rău”
și ”ferice de cei împăciuitori.” În lupta voastră pentru câștig, sunteți
dintr-o dată deranjați de o amintire din zilele de școală duminicală, care vă spune
să nu vă gândiți la ziua de mâine. În zbuciumul vostru industrial, când a-ți începe
o grevă fără nicio remușcare, vă este reamintit că ferice este de sărac și că
oamenii sunt frați în împărăția Domnului. Când sunteți pe cale să vă predați
tentației, antrenamentul vostru evreiesc vă bate intimidator pe umăr și vă
îndepărtează cupa plină de la gură.”
”Creștinilor, voi niciodată nu ați devenit creștinați. În acest sens am eșuat
în ceea ce vă privește. Însă v-am stricat mereu bucuria Păgânismului. Așadar,
de ce nu ne-ați repugna? Dacă ne-am fi aflat noi în locul vostru, v-am fi
displăcut mult mai cordial decât o faceți voi. Și nu v-am fi ascuns motivele
pentru care am fi făcut-o. Nu am fi recurs la subterfugii și pretexte
transparente. Cu milioane de negustori evrei nespus de respectabili, nu am fi
insultat inteligența voastră și sinceritatea noastră, vorbind despre comunism
ca despre o filozofie evreiască. Și cu milioane de săraci evrei care muncesc
din greu ca necalificați și în comerțul ambulant, nu am fi devenit ridicoli,
vorbind despre capitalismul mondial ca despre un monopol evreiesc. Nu, ci am fi
trecut direct la subiect. Am fi contemplat această harababură confuză și anostă
pe care o numim civilizație, această amestecătură jumătate creștin- jumătate
păgân, și – dacă ne-am fi aflat în locul vostru – v-am fi spus hotărât:
”Pentru această dezordine vă
mulțumim vouă, profeților voștri și Bibliei voastre.”
