Notă* Cu toate că acest articol a fost scris pentru cei din Rasa Albă, comunismul evreiesc afectează toate Neamurile (ne-evreii), indiferent de rasă şi prin urmare merită să fie citit. Creştinismul nu face decât să îi pregătească pe adepţi pentru comunism, doctrinele acestuia fiind identice cu filozofia comunistă şi nu are nimic spiritual în el. Toate cunoştiinţele şi puterea ocultă - care le-ar permite Neamurilor să riposteze prin luptă spirituală (pe care evreii au folosit-o împotriva noastră timp de secole) - au fost îndepărtate în mod sistematic. După ce aceste cunoştiinţe au fost îndepărtate prin forţă în timpul Inchiziţiei, puterea a rămas în mâinile rabinilor evreilor de top şi a fost folosită pentru a arunca blesteme, pentru a crea avere şi putere de neimaginat şi de a fi folosită împotriva noastră, a Neamurilor, după bunul lor plac. Cu alte cuvinte, după cum YHVH, cunoscut ca "Jehova" este în adevăr poporul evreu, aceştia au devenit "Dumnezeu".
Comunismul este o altă fraternitate şi escrocherie evreiască, prin care Neamurile sunt prostite în a crede că acesta are ca scop egalitatea, pacea şi o viaţă mai bună. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Este un program evreiesc de ucidere în masă, genocid şi sclavie pentru Gentili/Neamuri, indiferent de culoare.
Citat din Talmudul evreiesc: Nidrasch Talpioth, p 225-L:
„Iehova a creat Neamurile (ne-evreii) în formă umană, pentru ca evreii să nu fie serviţi de fiare. În consecinţă, ne-evreii sunt animale în formă umană, condamnate spre a-i sluji pe evrei zi şi noapte." - citat din talmudul evreiesc
Creştinismul şi Comunismul: Gemenii Evreieşti, din "Nature's Eternal Religion", de Ben Klassen
Conservatorii cușer spun că în zilele noastre se poartă o luptă intensă, feroce şi înverşunată, între forţele diabolice ale comunismului şi forţele sacre ale creştinismului. Ni se sugerează că este o luptă între bine şi rău. Ni se spune că aceste două forţe sunt esenţa a două poluri aflate în opoziţie - într-o luptă completă şi diametrală. Este o luptă care trebuie să aibă loc. În adevăr ele nu sunt decât nişte produse degenerate de mintea colectivă evreiască, având un singur scop, bine determinat: de a distruge Rasa Albă. Dacă aruncăm o privire mai atentă asupra acestor două forţe care au chinuit şi oropsit minţile Rasei Albe pe tot parcursul acestor ani, descoperim că acestea nu se află de loc la poluri opoziţie. Descoperim că ele amândouă sunt la polul evreimii internaţionale, îndeplinindu-şi scopul pentru care au fost create şi anume: de a aduce confuzie şi de a nărui inteligenţa omului alb, astfel încât acesta însuşi îi va ajuta pe evrei la distrugea Rasei Albe.
Comparându-i, vom descoperi că sunt izbitor de asemănători şi nicidecum în opoziţie. În adevăr, exista atât de multe similarităţi între aceste două programe şi în filozofia acestor două crezuri, încât se poate detecta cu uşurinţă amprenta aceluiaşi autor. Acest autor este reţeaua internaţională a evreilor. Ei şi numai ei au creat atât crezul creştin cât şi cultul comunist. Atât creştinismul cât şi comunismul predică împotriva materialismului. Comunismul desemnează acele forţe productive şi creative ale societăţii noastre - cărora le datorăm în mare parte beneficiile unei civilizaţii Albe productive - drept „burghezie". Apoi, se azvârle cu o furie fără pereche asupra burghezilor, spunându-ne din nou şi din nou că aceştia trebuie distruşi. În loc să acorde credite unde se cuvine, comunismul năpăstuieşte şi defăimează aceste elemente constructive şi productive ale societăţii, anume burghezia sau capitalismul, prezentându-le ca ultim diabolism. Practic, creştinismul ne spune exact acelaşi lucru. Ne spune că îi este mai uşor unei cămile să treacă prin urechile acului, decât îi este unui bogat să intre în cer. Ne spune că ar trebui să „vindem tot ce avem şi să împărţim săracilor", un sfat insidios care, dacă este urmat, ne va transforma în niste săraci hoinari şi cerşetori. Mai mult decât sigur, ar produce prăbuşirea societăţii noastre. Creştinismul merge mai departe, spunându-ne să "nu ne strângem comori pe pământ, ci să ne strângem comori în ceruri". Consecinţa acestui lucru este clar, de la început şi până la sfârşit. Nu strânge pentru tine nimic din lucrurile bune în viaţă, iar dacă ai muncit din greu şi ai economisit ceva avere, scapă de ea, împarte-o săracilor şi mai mult decât orice, dă-o bisericii: aceasta o va savura. Rezultatul net al acestui sfat fantastic de rău, desigur, este că averile tale vor ajunge în mâinile evreilor mult mai uşor, căci aceştia nu subscriu unei asemenea nebunii. Tot ce speră ei, este să ne facă pe noi nebuni, cunoscând prea bine vechea zicală "Un nebun este repede despărţit de banii săi", zicală care este mai mult decât adevărată.
De cealaltă parte a monedei stau însăşi conducătorii creştinismului şi cei ai comunismului, care sunt extrem de materialişti. Dacă observăm Biserica Catolica de-a lungul anilor, în timp ce lua ultimul bănuţ de la văduva săracă, însăşi biserica aduna şi secera aur, argint şi pietre preţioase în cantităţi de neimaginat. Nu numai că a cules mai tot aurul, argintul şi pietrele preţioase pe care le-a putut culege, ci a mai dobândit şi nespus de multe averi imobiliare, iar azi, Biserica Catolică este fără nici un dubiu cea mai bogată instituţie de pe faţa pământului. Chiar şi în timpul epocii întunecate, când sărăcia era răspândită la scară largă - în cele mai multe cazuri din cauza creştinismului insuşi - găsim aceste imense şi fabuloase catedrale, construite în mijlocul sărăciei, cu altare placate cu aur, cu abside, bolţi şi coloane. Conducerea bisericii a provocat construirea unor imense bazilici, catedrale, abaţii, baptisterii, mausolee, mănăstiri şi biserici. Practic, toate acestea erau atât de luxoase şi de imense - în comparaţie cu împrejurimile sărăcăcioase ale timpului, încât au ieşit în evidenţă în mod flamboaiant ca depozit primar a întregii averi materiale - aur, argint şi lux arhitectural - atât în era respectivă cât şi în locaţia geografică dată. Biserica nu s-a sinchisit niciodată să explice de ce era atât de necesar să se afişeze cu averii atât de măreţe şi luxoase în faţa închinătorilor credincioşilor, cărora li se spunea din nou şi din nou că este diabolic să „strângi comori pe pământ". Până în ziua de azi, bisericile sunt construite flamboiar, excentric şi ţipător la ochi. Se pare că banii nu reprezintă un obstacol.
Vaticanul, acea cetate a călăuzirii „spirituale" care continuă să propovăduiască „să nu îţi strângi comori pe pământ", încă nu pune în practică ceea ce predică. Din contră, ceea ce practică, nu reprezintă nimic altceva decât cea mai înaltă treaptă a ipocriziei şi a antitezei spirituale. Tot ceea ce Vaticanul face, este să strângă comori pe pământ. A acumulat pentru el însuşi un portofoliu de 5,6 miliarde de dolari în stocurile proprii, fără a menţiona proprietăţile imobiliare, averile artistice, precum şi alte valori. Se bucură de un venit anual de 1,5 miliarde de dolari - cea mai mare parte din aceşti bani fiind fără nici un dubiu colecţionaţi din „ultimul bănuţ al văduvei" şi din exploatările vaste pe care le deţine. Numai în Statele Unite ale Americii, instituţia creştină ca întreg, este confirmată la 102 miliarde de dolari. În 1969, din cele 17,6 miliarde de dolari pe care indivizii americani le-au dat pentru caritate, un procent de 45 la suta, sau 7,9 miliarde de dolari, au fost alocate scopurilor religiase. Destul de materialistic pentru o religie care „se fereşte" de comorile pământeşti şi predica faptul că „împărăţia mea nu este pe pământ".
La fel ca şi maeştrii comunişti din Rusia, care practic sunt toţi evrei, au acumulat toate bogăţiile din provincii. În timp ce sclavul comunist trudeşte doisprezece ore pe zi, după care se întoarce acasă în micul apartament întunecat, murdar, urât şi înghesuit, pe care îl împarte cu alte familii, şefii lui evrei deţin palate opulente, împrăştiate prin toată ţara. Au cele mai bune maşini - cu şofer, desigur - şi se răsfaţă cu cele mai bune mâncăruri. Pe lângă asta mai au şi cele mai luxoase avioane personale la dispoziţie, haine importate şi croitori şi o galaxie de servitori. Când au nevoie de odihnă de la conducerea impriilor lor slaviniste, se aciuiesc în vilele lor private de la Marea Neagră sau din alte locuri de vacanţă alese. Exact aşa funcţionează paradisul muncitorilor proletari.
Hai să trecem la următoarea similaritate. Atât comunismul cât şi „creştinismul se folosesc în mod extensiv de armele terorii, atât psihologice cât şi reale. Fără nici un dubiu, cel mai înspăimântător şi vicios concept născocit vreodată de minţile deprivate şi colective ale evreimii, este conceptul Iadului. Eşti în stare să te gândeşti la ceva care să poată fi mai oribil decât aruncarea a milioane de oameni în confinare în camere de tortură supra încălzite, după care să îi arzi pentru vecie, fără a le oferi nici măcar mila de a-i lăsa să moară?
Cu această „veste bună", creştinismul începe să cucerească minţile victimelor lui superstiţioase şi iraţionale. Faptul că o astfel de cameră de tortură era inexistentă, nu a micşorat delor realitatea conform căreia aceasta reprezenta o adevărată ameninţare pentru cei care au fost convinşi să creadă că aceasta exista cu adevărat. Spre exemplu, dacă unui copil îi spui că o să vină bau-bau să îl ia, iar el în mod inocent te crede, atunci, pentru el ameninţarea este la fel de reală ca şi cum bau-bau ar fi existat cu adevărat. La fel este şi cu Iadul. Pentru aceia care au devenit convinşi că acesta există, ameninţarea este la fel de reală ca şi cum Iadul ar exista în mod literar. Însă creştinismul nu s-a limitat numai la folosirea teroarii psihologice. Aceia care deviau de la linia oficială trasată de biserică, erau declaraţi eretici şi arşi pe rug numaidecât. Se pare că idea folosirii focului sub o formă sau alta, ca metodă de torturare a oponenţilor, a obsedat minţile "iubitoare" a creştinilor. Potrivit faimoasei Martyr's Mirror a lui van Braght, în jur de 33.000 de creştini au fost omorâţi de alţi aşa-numiţi creştini, prin ardere pe rug: o metodă sumbră de răzbunare. Numai dintre strămoşii mei (care după credinţă erau mennoniţi), în jur de 2.000 de martiri au fost arşi pe rug de către aceşti creştini veşnic iubitori. O caracteristică remarcabilă a acestei afaceri de ardere pe rug, a fost aceea că numai albii erau arşi. Nici măcar odată nu am auzit de vreun evreu să fie ars pe rug pentru că nu a urmat cu precizie liniile prevăzute de Iudaism, cu toate că aceştia nu credeau deloc în Hristos. Arderea pe rug nu a fost singura metodă de tortură şi moarte folosită de aceşti creştini împărţitori de iubire, care erau atât de flămânzi să îşi împartă mesajul lor de iubire.
În timpul Inchiziţiei şi nu numai, cele mai bestiale şi rafinate metode de tortură pe care o minte depravată a omului le putea concepe, au fost folosite de Biserica Catolică pentru a stoarce confesia şi pentru a-i tâtâ pe eretici înapoi pe "calea îngustă". Zdrobirea degetelor, scufundarea în apă cu capul în jos, corsetul de fier, tăieri, scoaterea ochilor cu fierul înroşit şi ruperea înceată a membrelor prin medode de întindere sunt numai câteva dintre tehnicile şi uneltele folosite de aceşti creştini veşnic-iubitori, în calea lor de împrăştiere a evangheliei dragostei. Atunci când comuniştii au intrat în scenă şi au început să folosească tortura ca unul dintre instrumentele lor de cucerire, le-au rămas foarte puţin de inventat, trecând la metodele pe care creştinii le-au folosit deja cu succes, înaintea lor. Acest lucru este exact după cum se aştepta, deoarece diabolismul evreiesc a fost acele care a proiectat metodele de tortură atât pentru creştini cât şi pentru comunişti. Biserica nici nu a ezitat să folosească orice fel de război pentru a distruge naţiuni întregi care nu s-au supus dictărilor lor religioase. De fapt, de-a lungul secolelor XVI, XVII şi XVIII, cauza principală a războaielor a fost disensiunea religioasă, în care un grup religios a cautat să îşi impună credinţele peste oponenţi, prin războaie şi măceluri angro. Registrul comunist de utilizare angro a terori, atât psihologice cât şi fizice, este atât de recent, răspândit şi binecunoscut încât nu mai este nevoie să le enumerăm aici.
Numai în Rusia, evreiescul regim comunist a folosit tortura la un nivel necunoscut până atunci de analele istoriei. Pentru a extermina cea mai strălucită parte din Rasa Albă din Rusia, anume ruşii Albi, evreii au măcelărit nici mai mult nici mai puţin decât 20.000.000 de suflete. Teroarea, uciderile şi omorurile continuă să aibă loc în Rusia şi în ziua de azi, sfidând imaginaţia minţii omului alb de rând. În orice caz, atât comunismul cât şi creştinismul folosesc şi au folosit teroarea din totdeauna, pe scară largă, atât cea psihologică cât şi cea fizică, pentru a-şi subjuga victimele. În timp ce creştinismul a excelat în teroarea psihologică, comuniştii au excelat în teroarea fizică. Însă în ambele cazuri, evreii au fost experţii care au făcut uz de acestea pentru a-şi atinge ţelurile. Atât comunismul cât şi creştinismul au o carte care presupune scrierea crezurilor lor mişcării lor. creştinismul are biblia evreiască, care a fost scrisă de către evrei, în cea mai mare parte despre evrei, cu intenţia de a uni rasa evreiască şi de a distruge Rasa Albă.
Biblia comunistă este Das Kapital şi Communist Manifesto ale lui Karl Marx, scrisă de Karl Marx în asociere cu Friedrich Engels, ambii fiind evrei. Aceste crezuri evreieşti, comunismul şi creştinismul, sunt amândouă extrem de distructive, iar dacă sunt urmate, dărâmă fabrica societăţii care le-a căzut victimă. Creştinismul învaţă despre răutatea omului, cum că acesta nu este bun, că este un păcătos nevrednic, că este născut în păcat şi că fiecare instinct al său este diabolic. Comunismul spune că elementul productiv şi creativ al societăţii noastre, şi anume "burghezia" - după cum o numesc ei - este stricată şi diabolică şi trebuie distrusă. Se poate spune, fără a greşi deloc, că orice societate solidă şi sănătoasă care s-a întors fie la a întregi creştinismul, punând în practică toate principiile acestuia, fie la a practica comunismul în forma lui pură, în curând se va distruge pe ea însăşi. Din nou, vrem să clarificăm în mod viguros că contrar a tot ceea ce aceşti Conservatori ai cușerului ne spun, comunismul nu este sub nici o formă egal cu socialismul sau colectivismul.
Cele două din urmă, sunt elemente de bază constructive a oricărei societăţi sănătoase, în timp ce comunismul este de departe un lagăr evreiesc al forţei de muncă. Deoarece am dezbătut în detaliu acest aspect, în unul din capitolele precedente, nu îl vom relua. Atât comunismul cât şi creştinismul predică egalitatea omului. Creştinismul spune că noi toţi suntem egali în ochii Domnului, în timp ce comunismul spune că noi toţi trebuie să fim egali în societatea comunistă. Ulterior, argumentează că noi nu suntem cu totul egali datorită mediului înconjurător în care trăim, motiv pentru care ei trebuie să corecteze acest mic capriciu al naturii. În timp ce trec prin procesul de a ne aduce într-un mediu înconjurător egal, se asigură că ne-au coborât atât de mult încât să fim toţi egali.
Acest lucru va fi mai mult decât adevărat, căci Rasa Albă va fi coborâtă până când ajunge o hoardă de sclavi mizerabili, în timp ce de cealaltă parte, fiecare evreu va fi un rege. Nu numai că atât comunismul cât şi creştinismul predică egalitatea individului, acestea mai predică şi despre egalitatea raselor: o altă minciună vicioasă aruncată Naturii în faţă.
Ambele crezuri au o dogmă foarte şireată şi complicată, care este mai degrabă încurcată şi confuză, ca să nu spunem contradictorie în ea însăşi. În consecinţă, ambele au stabilit o ierarhie care are puterea de a interpreta şi stabili care este dogma corectă a timpului şi pe care fiecare ar trebui să o urmeze îndeaproape, or altminteri, va suferi consecinţele unei structuri fortificate la putere. Şi creştinismul şi comunismul şi-au avut schemele lor. În cazul creştinismului, aceia care nu se conformau au fost numiţi eretici, iar în comunism, aceştia sunt numiţi devianţi. Desigur, în creştinism, Marea Schismă s-a întâmplat în timpul Reformei în care segmentul protestant s-a mărit şi s-a rupt de Biserica Catolică. Apoi, de acolo a continuat să se despartă şi să se despice în sute de direcţii diferite, totul spre detrimentul şi distrugerea Rasei Albe. Prima mare despărţire a fost, desigur, când Imperiul Bizantin s-a rupt de cel Roman sau de jumătatea vestică.
Şi printre comunişti au existat câteva schisme, cum e cea menşevică şi bolşevică, precum şi câteva alte schisme, chiar înainte ca aceştia să ajungă la putere. După ce aceştia au ajuns la putere, au existat comunişti stalinişti şi comunişti troţkişti, cei din urmă fiind urmăriţi şi eliminaţi din ranguri. Acum, se presupune că avem şi aripa Mao a partidului comunist şi pentru o vreme i-am avut şi pe devianţii Tito, şi asa mai departe. În orice caz, ideea principală în comunism şi creştinism este aceaşi: deasupra unei dogme confuze şi imposibile stă o ierarhie strânsă şi puternică care dictează linia de urmat pentru adepţii lor, iar teroarea, moartea şi represalia este consecinţa celor care îndrăznesc să gândească pentru ei înşişi. Nu este deloc surprinzător de ce Adolf Hitler este duşmanul de moarte al acestor două crezuri evreieşti, deoarece el a îndrăznit să iasă public cu o structură socială sănătoasă şi naturală, care întruchipa acele principii care sunt în armonie cu legile naturale şi cu instinctele sănătoase de prezervare a Rasei Albe.
Prin urmare, găsim presa evreiască, presa comunistă şi creştinismul, care ne spun în cor cât de teribil de teribil a fost acest bărbat, Adolf Hitler. Toate perpetuează şi repetă din nou şi din nou aceleaşi minciuni evreieşti despre Adolf Hitler, minciuni pe care evreii înşişi şi le-au imaginat şi pe care le-au furnizat marionetelor lor linguşitoare. Similarităţile dintre aceste crezuri continuă la nesfârşit. Ambele predică distrugerea societăţii actuale. Ei insistă în special pe distrugerea şi retrogradarea celor mai creative şi productive elemente ale societăţii ca întreg. Ambele acuză şi defăimează cele mai bune elemente ale societăţii date, bucurându-se de eşecurile şi de slăbiciunile umane, astfel afirmând că dovedesc corectitudinea teoriei lor comunisto-creştine.
Evreii, care sunt autorii comunismului, şi-au imaginat sediul central al Naţiunilor Unite localizat în Israel, în Ierusalim. Creştinismul de asemenea, vorbeşte în continuu despre Sion, Noul Ierusalim şi privesc Ierusalimul drept pământul sfânt, drept origine şi sediu spiritual.
În mod constant, ambele crezuri evreieşti urmează politici care sunt dezastruase pentru bunăstarea Rasei Albe. Am intrat deja în detalii considerabile despre efectele catastrofice ale creştinismului în civilizaţia albă a romanilor. De asemenea, am vorbit despre evreii din Rusia comunistă care au ucis 20.000.000 dintre cei mai buni dintre Albii din Rusia. Cu toate acestea, programele şi politicile acestor două crezuri se întind mult mai mult decât cele doua catastrofe majore ale istoriei şi pentru a putea clarifica cât de dezastroase au fost atât efectele creştinismului cât şi ale comunismului asupra Rasei Albe, ar fi nevoie de un volum întreg numai pe acest subiect. Cred că am împraştiat destule exemple despre acest fapt, în cadrul acestei cărţi, motiv pentru care nu cred ca mai este nevoie să le reluăm. O altă similaritate care se manifestă în ambele crezuri evreieşti este abilitatea incurabilă a acestora de a înainta o frazeologie bogată care este extrem de imprecisă şi învăluită în confuzie. Această frazeologie nu este doar bogată, ci în mod incredibil şi lipsită de esenţă. Aceta este un vechi truc evreiesc prin care aceştia confuzează şi zăpăceşte minţile oponenţilor lor, cei din urmă fiind înşelaţi în a crede că această vastă colecţie de cuvinte trebuie să aibă un înteles mai înalt, care depăşeşte înţelegerea lor.
Pentru a distruge şi înfrânge opoziţiile şi mai mult, ambele crezuri au dezvoltat enorm de mult arta de a arunca cuvinte declanşatoare şi cuvinte de ură asupra oponenţilor. creştinii au dezvoltat cuvinte declanşatoare gen ateu, păgân, eretic, renegat, blasfemie, idolatru, păcătos şi Anticrist. Comunismul la rândul său, a dezvoltat şi el o serie de cuvinte declanşatoare similare, unele dintre ele fiind fascist, nazist, rasist, bigot/fanatic, prejudiciu şi antisemit. Fără ca cineva să se oprească şi să analizeze ce înseamnă fiecare dintre aceste cuvinte şi de ce ar trebui să fie considerate rele, aceste cuvinte au ajuns să fie considerate extrem de diabolice şi prin simpla pronunţare a acestora, te simţi nevoit nu să dezbaţi problemele, ci să să îţi trânteşti fără milă oponentul la pământ, fără a recurge la nici un fel de dezbatere sau raţionament. Dacă similarităţile dintre creştinism şi comunism par mai degrabă frapante, există un motiv foarte bun pentru ideologia lor paralelă. Bine înţeles, acel motiv este că ambele au fost născocite de puterea structurii evreieşti, cu scopul general de a distruge Rasa Albă. Din nefericire, până în prezent ambele lor ideologii au fost în mod devastator de efective. În parte, acesta este motivul cărţii de faţă şi a Mişcării Creativităţii: de a confrunta acest atac devastator asupra minţii Rasei Albe şi de a expune adevărata faţă a acestor ideologii evreieşti. Mai mult, sunt ferm convins şi aceasta îmi este concluzia, că evreii nu ar fi reuşit niciodată să ne bage pe gât în mod fraudulos comunismul modern, dacă n-ar fi înmuiat mai întâi, dacă n-ar fi adus la perigeu şi dacă n-ar fi zăpăcit minţile intelecţilor noştri cu cursele eronate ale creștinismului. Prin urmare, acesta este obiectivul următor al creativităţii, de a ajuta la întărirea gândirii bete ale Rasei Albe, astfel încât aceştia să fie capabili şi să îşi dorească să şteargă de pe faţa acestei planete aceste amândouă plăgi gemene evreieşti.
