666 Soarele Negru: Originile păgâne/satanice ale pălăriei cu con

Este un fapt bine cunoscut că toate elementele din programul catolic: simbolurile lor tradiționale (chiar și crucifixul) și ținuta clerului lor sunt furate din lumea păgână. Vaticanul însuși este plin de imagini păgâne furate din lumea pe care au încercat să o distrugă, să o fure și să o îngroape. Pe lângă asta au corupt concepte din spatele acestor imagini, pentru a-și crea programul lor. Aici vom analiza legătura dintre sărbătoarea și îmbrăcămintea ritualică a lui Semana Santa și locul din care au fost furate originile sale. (Acest lucru are de-a face cu Ku Klux Klan și cu modelul robele lor, a măștilor și a pălăriilor lor ascuțite.)

„Ostara” este o sărbătoare păgână celebrată între 21-23 martie la echinocțiul de primăvară. „Paștele” a fost furat de la Astaroth. În mod inițial, Paștele era cunoscut sub numele de „Ashtar.” Această sărbătoare coincide cu Echinocțiul de Primăvară, când ziua și noaptea sunt egale. Era cunoscută sub numele de „Eastre” la anglo-saxoni. Ca Zeiță a fertilității, Astaroth a fost asociată cu iepurii și ouăle. Creștinii au furat această sărbătoare și i-au sucit sensul. Alte nume pentru această sărbătoare le includ pe acelea de: Easter, Eastre, Eos, Eostre, Ester, Estrus [Estrus este atunci când un animal este în călduri; sezonului de împerechere], Oestrus, Oistros și Ostara. Din nou, „mielul lui dumnezeu” a fost furat din zodia Berbec, care are loc în fiecare primăvară. Mielul a fost purtat și de Hermes și Osiris (nu doar de „Isus”). În plus, Odin, Krishna, Marsyas, Dodonian și Zeus au fost și ei pironiți de copaci. Set a fost „răstignit” pe o „cruce,” cunoscută sub numele de Furka.”

„Mielul de primăvară, atunci când soarele intră în semnul zodiacal Berbec, în mod simbolic are de-a face cu începerea lucrării Magnum Opus. În țările predominant catolice, este numită Săptămâna patimilor sau „Semana santa,” în spaniolă. În unele locuri este numită ‘Săptămâna Paștelui.’”[1]

Bărbații în robe și pălării conice sunt descriși astfel:

„Ei sunt penitenți – oameni care plătesc pentru un fel de păcat. Conform tradiției, ei sunt îmbrăcați în felul acesta deoarece îi face să arate ca niște chiparoși care, la rândul lor, arată ca niște lumânări: simbolul tradițional al unui suflet care se ridică la cer.”

Asta se referă la simbolismul din spatele coafurii conice și a robei, care își au originile în timpurile păgâne foarte antice:

„Sims spune că acești preoți purtau pălării conice decorate cu șiruri de simboluri pentru Soare si Lună, despre care se spune că au menirea de a evidenția ciclul metonic al Soarelui și al Lunii. Numeroase astfel de pălării înalte de aur, dintre care una cu o baretă, au fost descoperite în Irlanda și în Europa Centrală, ceea ce sugerează că acestea ar putea fi de origine celtică. A spus că datează din 1500 î.e.n.; e posibil ca acestea să fie un predecesor al pălăriei conice tradiționale a vrăjitorului. O pălărie profilată în mod similar era așezată pe capul unei persoane considerată a fi un ‘dunce,’ un cuvânt care derivă din ‘dunn’ sau ‘duna,’ care înseamnă ‘deal’ sau o ‘creștere de energie.’ Concentrându-și astfel atenția (adică energia) pe vortexul chakrei de deasupra capului, se credea ca purtătorul primea mai multă ‘putere cerebrală’ sau ‘inteligență.’”[2]

Când Soarele și Luna sunt redate pe coifuri, acestea fac referire și la unirea soarelui cu luna sau la unirea dintre aspectul masculin și cel feminin al sufletului, în dreptul chakrei ajna sau în centrul glandei pineale, unde se găsește aspectul trigon al puterii șarpelui (puterea Șarpelui e a lui Satan). Cartea de asemenea relatează faptul că în China, aceste pălării erau purtate de mag (acest nume este important) sau de instanța lor de vrăjitori. Simbolul chinezesc pentru „mag” este o cruce cu capetele ușor deformate, simbol care a fost folosit și de Cavalerii Templieri. „Mag” este un alt titlu pentru pilonul mistic [axa mount meru sau coloana vertebrală], după cum sunt și magicienii care purtau aceste pălării conice. Acest termen se mai găsește și în sumeriană, în care are sensul de „a muta,” referindu-se la deplasarea în sus a puterii Șarpelui.

În Orientul Mijlociu această haină apare și în imaginea preoților Zeului EA sau Oannes [locul din care provine mitra].

„Aceasta este redată ca un fel de pește nedefinit, sub forma unei coloane sau a unui turn care trece prin Maypole ca printr-un inel sau ca prin litera O din cuvântul IO.” A se nota faptul că astfel de imagini au fost găsite și în Europa, întrucât erau folosite și de păgâni. „IO” este o altă variantă pentru „EA.” I-ul fiind un simbol al falusului masculin (penis), fiind de natură masculină; și O-ul fiind un simbol al vaginului, fiind de natură feminină. Simbolul peștelui este, de asemenea, un simbol al vaginului. Creștinii au corupt acest simbol și l-au întors pe o parte. Mesajul din aceste simboluri se referă la aspectul masculin și feminin al sufletului. I-ul și O-ul pot fi văzute în multe sigilii ale Demonilor goetici.

Turnul Benben al lui Osiris cu vârful conic sau piramidal, reprezintă coloana vertebrală cu puterea ridicată în vârful coloanei vertebrale, în chakra coroanei. Obeliscul este o versiune a acestui fapt și, în mod inițial, era relaționat baziliscului: „Osiris a fost cunoscut și sub numele de Ob-El ('Șarpele strălucitor'), sau Pytho Sol ('Șarpele Soarelui'). În cinstea sa au fost dedicați piloni mari de piatră, iar în vremurile grecești aceștia au fost numiți obelos sau obeliscus. Ei sunt acum cunoscuți ca piloni ai obeliscului, fiind asociați cu baziliscul [nota mea, cu Șarpele regal]. Acești piloni au fost aluzii clare pentru axa mundi sau axa lumii și simbolizau atât axele polare ale Pământului cât și coloana vertebrală umană, așa cum este evidențiat în coloana Djed, simbolul egiptean pentru stabilitate, care a fost asociat și cu Osiris și care a fost denumit „coloana lui vertebrală” sau „șira spinării.”

Coafura de pește, roba ritualică și falusul divin au înțeles identic. Multe imagini cu falus, cum ar fi imaginile cu șarpele care are deasupra un cap de om, poartă aceiași însemnătate: puterea ascendentă. Turnul Benben este relaționat fenixului. Piatra Benben este prezentată ca piatră conică, care se sprijină pe pilonul ce simbolizează coloana vertebrală.

Ichthys sau peștele, a fost unul dintre numele lui Dionysos, iar falusul divin a fost redat și sub formă de pește. Falusul reprezintă coloana vertebrală cu șarpele Kundalini complet ridicat. Din același motiv în Orientul Mijlociu, EA (Oannes) mai este prezentat și ca un Zeu în formă de pește și ca Domn al apei. Peștele este un simbol al energiei șerpești feminine; partea feminină/subconștientă a creierului; puterea Shakti.

În aceiași măsură, în textele orientale acest simbol conic este înfățișat sub forma vârfului muntelui Meru, care pare să fie identic cu pilonul Amurru de pe sigiliile cilindrice sumeriene. În Egipt, simbolul sacru pentru pâine are formă conică; însă acesta se referă la pâinea vieții/mana care e conectată la energiile sufletului și, mai ales, pare să fie roua glandei pineale.

„În simbolismul religios, sfeșnicului este simbolul iluminării spirituale, a luminii și a semințelor vieții și a mântuirii.”[3]

Copacul iluminat este și un concept păgân antic. Copacul este un simbol vechi al sufletului uman, cum e Copacul lumii. Trunchiul este coloana vertebrală, ramurile reprezintă cele 144.000 de nadii din sufletul, „fructele” reprezintă energia Șarpelui și forța vieții, iar diferitele tărâmuri reprezintă chakrele situate de-a lungul coloanei vertebrale. Pomul de „crăciun” [copacul lumii] este un simbol păgân antic, care era folosit cu ocazia sărbătorii Yule pentru a simboliza sufletul renăscut, în care lumânările simbolizau nadiile iluminate, iar steaua din vârf reprezenta nimbul produs de Șarpele ridicat; sufletul perfecționat și renăscut.

Sensul ezoteric din titlul de „druid” este acela de „cunoscător al copacului" și, în preoțimea antică, unul dintre nivelele de cel mai înalt rang la care se putea ajunge – cum e cazul misterul eleusin – era titlul tisei. Tisa sacră, împreună cu stejarul, au fost onorate de păgâni. Se poate scrie o carte întreagă despre simbolismul spiritual din întreaga lume păgână, în ceea ce privește copacul și legătura acestuia cu sufletul.

Să revenim la Semana santa:

„Conform tradiției, ei sunt îmbrăcați în felul acesta deoarece îi face să arate ca niște chiparoși care, la rândul lor, arată ca niște lumânări: simbolul tradițional al unui suflet care se ridică la cer.” Ceea ce în mod original avem în față, este un simbol alchimic prin care bărbații poartă simboluri ale puterii ascendente în momentul învierii (ascensiunii Șarpelui), eveniment care a fost celebrat de către păgâni – cum sunt urmașii lui Dionysos – în această perioadă a anului (Semana santa/Paște). Prin urmare, imaginile cu copacul sau cu lumânările sunt toate simboluri ale puterii ridicate; pălăria conică e văzută ca fiind simbolul preoților care și-au ridicat puterea șerpească și care, ca rezultat, sunt numiți după arborele sau turnul mistic: adică magi. Simbolismul coafurii conice reprezintă sufletul aflat în ascensiune spre cer. Iar din moment ce „cerul” este termenul alchimic pentru chakra coroanei, acest con reprezintă puterea Șarpelui lui Satan; iar ascensiunea sa spre chakra coroanei, spre Benben sau spre piatra conică – care se sprijină pe coloana vertebrală – e simbolizată prin turnul lui Osiris.

Dacă e să spunem lucrurilor pe nume, acești tipi (KKK) poartă „pomii de crăciun” cu simbolismul păgân/satanic din spatele pomului Yule și a iluminării sufletului, unde pălăria conică are aceeași semnificație ca nimbul sau steaua de pe brad. La Semana Santa privim la preoții păgâni care celebrează învierea puterii Șarpelui satanic care se înalță prin coloana vertebrală spre chakra coroanei, purificând sufletul și revărsând starea renăscută a conștiinței, în momentul învierii Zeului păgân care simbolizează această putere. Hainele albe simbolizează sufletul purificat.

Unii „penitenți” care iau parte la aceste procesiuni de Paște au toiege cu vârfurile metalice modelate sub forma unei semiluni; acestea sunt simbolice pentru coloana vertebrală cu aspectele duale ale puterii. Și într-o fotografie observ că liderul duce un steag. Liderul paradei de Paște din lumea antică, ținute în cinstea lui Dionysos, era preotul șef care purta fie un stâlp de lemn, fie un simbol falic ori, în unele cazuri, o cruce (creștinismul nu a folosit crucea decât după secolul al VII-lea). În unele cazuri această misiune îi revenea unui tânăr gol sau acoperi în lut alb, ca simbol al sufletului purificat și al soarelui/sufletului renăscut. Unele dintre aceste festivaluri mai supraviețuiesc astăzi în orient.

– Înaltul Preot Don Danko (Mageson 666)

[1] Din cartea „The Woman's Dictionary of Symbols and Sacred Objects” de Barbara G. Walker, pagina 54

[3] Cirlot in the Dictionary of symbols